Intuneric. Zgomot sumbru de aripi in departare. Privesc pe cer sa caut sursa si ma inspaimant. Nu era lumesc ce se apropia, era ceva infricosator. Chipuri demonice cu aripi de lilieci... Aud un strigat de spaima si cineva ma trage in casa. Incercam sa inchidem usile, dar demonii sunt prea puternici. Fugim in alta incapere si incercam sa gasim o solutie sa ii tinem departe, dar...sunt aici. Ne bantuie si vor sa ne fure sufletul. Sunt prea puternici. Alerg in nestire si raman singura. Acelasi falfait de aripi ma urmareste. Nu mai am scapare. Deodata simt cum ceva rece ca de gheata dar care arde ma prinde si ma intoarce. Ochii rosii m-au impietrit. Incerc sa spun o rugaciune, dar nu pot... parca nu imi amintesc. Reusesc cu greu sa scap din strasoarea ghiarelor sale. Fug in nestire. Simt ca imi pierd sufletul, simt ca nu mai pot respira si ma sufoc. Caut lumina in locuri cunoscute si o inima buna ma salveaza. Sunt in siguranta intr-o incapere in care demonii nu pot ajunge. Nu pot respira. Imi aud respiratia trepidanta si incerc sa imi revin...
Incerc sa ma trezesc pentru ca simt ca ma sufoc. Nu mai e un vis acum. Deschid ochii si spun "Tatal Nostru". Acum mi-e teama sa adorm ca demonii sa nu revina. Si totusi adorm avand in gand o rugaciune....
Ce e trist e ca un demon nu vine niciodata singur si visul se repeta. A fost a doua oara, dar mult mai intens. Nu doresc nimanui cosmaruri, mai ales o viata de cosmar.
Desi de multe ori avem mainile legate, tot putem alerga in cautarea fericirii....
No comments:
Post a Comment