Free Hugs

Am facut-o si pe asta...M-am lasat dusa de val, purtata pe marea de multime pana la Universitate unde se desfasura Free Hugs. Am facut ceva ce nu imi sta in fire in general, imprevizibil.
O imbratisare poate face diferenta. Iti poate schimba total ziua....in amintirea fericirii...

Visand o amintire

E noapte.E tarziu.
Cuvinte de prisos m-apasa.
Eu fara minte ma inchid in mine
Si ma cutremur. Iar ploua...
O raza de lumina paleste intunericul
Urmata de un sunet toropit de luna...
Luna dispare... un nor apare
Si patru stele-i sunt cununa.

Eu ma trezesc... E intuneric.
Lacrimi din cer imi topesc fata
Si un fior imi da sparanta...
Inchid ochii. O amintire din trecut apare,
Ea e prezenta si nu dispare.
Inmarmurita-ntind mana
Eu, incercand sa prind cununa.
Acum alerg sa-l prind din urma
Si am uitat umbrela...Tuna.
Un ultim strop iar mi-a aprins obrajii
Si m-a facut sa ma opresc. Iluzia acum dispare...

Atunci am plans si m-am trezit in lacrimi,
Totul fusese vis de patimi.
E amintirea ce bantuie in noapte,
E dulce Zburator al tineretii moarte...
Luna pe cer e plina si trufasa,
Pazita de-o armata instelata.
E liniste. E pace.
...................................................................................
Ce e scris mai sus poate fi pentru unii fara rost, fara sens si inteles, dar nu va pot deslusi enigmele trecute. Aveti libertatea de a interpreta in ce mod doriti.

Dezarmant

Privesc printre vise... ma gandesc la copilul de altadata, la adolescenta naiva... Ma gandesc la mine si la cei ce au fost... Ma gandesc la mine si la cei ce sunt. Sunt inconjurata de imagini alb-negru care imi fac sufletul cenusiu sa tresara. Un cuvant ma poate transforma in orice. Incerc sa scap de corvoada de amintiri si sa "traiesc clipa". E bine oare? Imi condamn sufletul la suferinta si extaz in acelasi timp. Imi condamn gandurile. La interior arde un conflict aprig intre suflet si ratiune. Poate ca as dori sa ma trezesc din vis intr-o dimineata si totul sa dispara, sa fie doar fictiune... sau poate nu. Suflete in antiteza si principii arse se zbat in clarul ochilor mei, dar cine poate intelege?
Un suflet cald imi e salvare, dar e ratacit departe. Mi-as dori sa il atrag in miresme de crizantema si flori de lacramioare, dar povara grea primita pentru incercarea de a face bine prin rau nu ma lasa sa ajung la flori. Ma lasa ratacitoare printre fulgi de nea si maini reci ca de gheata, imobilizata de propria-mi decizie.
In incercarea de a-mi incalzi mainile cu alte maini, ajung prinsa in plasa imoralitatii, ma transform in ceea ce incercam sa evit pe vremuri. Nu urasc nimic din ce este si ce a fost. Nu mai e cazul sa regret pentru ca totul e in zadar.
Merg mai departe trecandu-mi mana peste ochii umeziti de vreme si ma inviorez cu un zambet. Las visele departe, inchise in cutia dezarmarii, deschid ochii larg pentru a vedea lumea si pasesc. Terenul e nesigur, dar macar e real...

Ma arunc printre frunze....e noapte.

Visez din nou? Mergand pe strada mangai cerul cu privirea mea calda si el imi raspunde trecand o adiere usoara prin parul meu. Aerul cald ma imbata in culoare, iar adierea rece ma trezeste la viata. Iubesc toamna pentru culorile ei, pentru covorul de frunze rascolite la trecerea mea prin ele, pentru cerul albastru si rece, pentru ploile mohorate, pentru un sfarsit si un nou inceput.
Noaptea cerul e mai clar si aerul mai tare... Luna rasare mareata si lenesa, stand ascunsa printre blocuri... Nu o pot vedea de aici.















"O lumina calda aluneca pe geam
Si ma priveste cum imi tresalta chipul...
Caut pe cer o sursa de iubire
Dar acea luna grasa asista fara viata.

O raza-i este mana ce imi alina ochii
Ii scutura de lacrimi si-ncearca sa ma-nvete
Ca lumea asta mare e rece si ostila;
Nu merita ca sufletu-mi sa-l chinui cu speranta.
........"
Acelasi vis inalt, aproape printre stele, prinzand luna de-o raza, ma macina mereu.
...sunt doar vorbe...

Senseless...

Tarziu.
Toamna imi strabate corpul printr-un fior rece, asemeni gandurilor de demult. Pe fundal stropii unei ploi mohorate lovesc surd tabla de la balcon si canta o melodie trista. Caut caldura insa nu primesc decat o privire rece. Ating chipul ce-o pastreaza si tresar.
Nicio alta miscare in jur.
Iau mana in mainile mele si o aduc aproape, insa ea cade sub influenta gravitatiei pacatoase lasandu-ma lipsita de putere. Incerc sa ating privirea cu ochii mintii, dar in zadar... totul e intuneric.
De ce nu simti atingerea mea?
Gandul ca visez ma doboara si inchid ochii. Ii deschid intr-o secunda, dar totul e ca inainte.
Nu e decat imaginea mea pe fereastra, iar privirea intunecata apare printre raze de lumini din ecranul blestemat. Un film dur... fantastic!
Am vazut "Corbul". Am adormit si m-am trezit printre lumini albastre.
Tresar si racoarea noptii imi patrunde in vene. Ploua in oras si e pustiu. Nu sunt decat eu si lumina artificiala.
Se face intuneric si ma scufund printre vise.

Carpe Diem?

Am intalnit multe persoane care merg pe ideea "traieste clipa", pentru care tot ce conteaza e prezentul si ce ofera acesta, pentru care trecutul e doar un album de poze si viitorul doar o idee. Si eu credeam ca e interesant sa fac asta, sa nu ma las influentata de nimic si sa nu gandesc prea mult inainte de a lua o decizie, totul sa fie de moment. Inca mi se mai intampla asta, dar nu foarte des. O analiza corecta a evenimentelor importante din prezent este uneori foarte benefica.
In trecut am surprins o discutie intr-o emisiune la TV, nu as putea spune acum numele emisiunii sau cine era invitat, insa ceva mi-a atras atentia. Era o discutie despre prezent si cineva spunea ca "nu exista prezent, exista doar trecut si viitor". Avea si o explicatie destul de simpla... Orice spui in "prezent" trece intr-o fractiune de secunda in trecut. Cum sunt aceste cuvinte pe care le scriu aici. Ce e mai sus deja a fost scris, deci momentul a trecut. intr-o secunda se trece foarte rapid de la viitor la trecut si prezentul poate fi omis, deci nu exista. Altcineva venea cu teoria "prezentului etern", cand totul este un prezent continuu.
Unii spun ca toate aceste discutii ne incarca viata si ne complicam existenta. Dar viata este facuta pentru a fi complicata, grea, astfel frumoasa. Simplitatea vietii poate duce la monotonie.
Pana la urma, merita sa riscam aspecte din viata noastra pentru o clipa?
Clipele vin si trec cu fiecare secunda, minut, ora... Facem multe greseli, incercam sa le ascundem, reusim de multe ori prin minciuna, si trecem peste. Dar de ce nu incercam sa reparam greselile?
Prea multe chipuri false, prea multe vorbe fara rost, prea multe fapte ascunse....
Prea multe comentarii si prea putina judecata...
Prea multe minciuni si prea putine adevaruri...
Prea multe promisiuni si prea putine impliniri...
Onoarea se pierde, sinceritatea se pierde, iertarea se pierde...
Prea multi se gandesc la Carpe Diem si prea putini se gandesc la ce a fost si ce va fi.

We have a map of the piano

Recomandare: Wicker Park (movie)



Please don't flow so fast
You little mountain hum
I'll take a bottle down to you

Please don't flow this fast
You hold a little hum
I'll bottow sounds of me for you

Please don't flow so fast
You little mountain din
I'll bottow piano sounds from you

Please don't flow so fast
You little mountain noise
I'll close my eyes and bite your tongue...

Cea mai frumoasa zi...

Un fel de a mai lungi
Cea mai frumoasa zi
Ar fi daca m-ai putea minti.
Ai da ceasul inapoi,
Ai fierbe doua oua moi,
Mi-ai spune ca-n casa suntem doar noi.
Tacerea te-ar ajuta
Sa scapi de intrebarea mea,
Din toate intrebarile
Cea mai grea...
Cand seara s-ar face gri
Nu te-ai mai putea stapani
Din baie la telefon,ai vorbi...
Cu glasul intunecat,
Cu aerul imbufnat,
Orice numai sa ma vezi plecat.
si atunci te-ntreb
Mai stii?
Cea mai frumoasa zi
A fost la inceput
Cand nu ma puteai minti...

La multi ani!

La multi ani!!!! Post special pentru Ciprian, varul meu drag :X:X:X