Ma arunc printre frunze....e noapte.

Visez din nou? Mergand pe strada mangai cerul cu privirea mea calda si el imi raspunde trecand o adiere usoara prin parul meu. Aerul cald ma imbata in culoare, iar adierea rece ma trezeste la viata. Iubesc toamna pentru culorile ei, pentru covorul de frunze rascolite la trecerea mea prin ele, pentru cerul albastru si rece, pentru ploile mohorate, pentru un sfarsit si un nou inceput.
Noaptea cerul e mai clar si aerul mai tare... Luna rasare mareata si lenesa, stand ascunsa printre blocuri... Nu o pot vedea de aici.















"O lumina calda aluneca pe geam
Si ma priveste cum imi tresalta chipul...
Caut pe cer o sursa de iubire
Dar acea luna grasa asista fara viata.

O raza-i este mana ce imi alina ochii
Ii scutura de lacrimi si-ncearca sa ma-nvete
Ca lumea asta mare e rece si ostila;
Nu merita ca sufletu-mi sa-l chinui cu speranta.
........"
Acelasi vis inalt, aproape printre stele, prinzand luna de-o raza, ma macina mereu.
...sunt doar vorbe...