I just wanna Feel

Come on hold my hand,
I wanna contact the living.
Not sure I understand,
This role I’ve been given.

I sit and talk to God
And he just laughs at my plans,
My head speaks a language, I don’t understand.

I just wanna feel real love,
Feel the home that I live in.
’cause I got too much life,
Running through my veins, going to waste.

I don’t wanna die,
But I ain’t keen on living either.
Before I fall in love,
I’m preparing to leave her.
I scare myself to death,
That’s why I keep on running.
Before I’ve arrived, I can see myself coming.

I just wanna feel real love,
Feel the home that I live in.
’cause I got too much life,
Running through my veins, going to waste.

And I need to feel, real love
And a life ever after.
I cannot get enough.

I just wanna feel real love,
Feel the home that I live in,
I got too much love,
Running through my veins, going to waste.

I just wanna feel real love,
In a life ever after
There’s a hole in my soul,
You can see it in my face, it’s a real big place.


Come and hold my hand,
I wanna contact the living,
Not sure I understand,
This role I’ve been given

Not sure I understand.
Not sure I understand.
Not sure I understand.
Not sure I understand.

Calator in timp

Orice poveste incepe cu "a fost odata ca niciodata"...insa povestea mea nu e singulara... A fost odata cum a mai fost si altadata...o tanara domnita inchisa in turnul inconjurat de foc. Balauri negri arunca cu jaratec spre geamul deschis al fetei, si umplu camera cu negura si fum. Imaginea apocaliptica a nemiloasei sorti se revarsa sub forma de vis din inconstientul meu....Subconstientul e puntea, e calea de salvare a tinerei din turn, trecuta peste focuri si ghiarele de smoala. Dar e atat de greu... nici o scara, nici o punte, nici un pod de nori albastri pestea marea de jaratec. Si tot ce vrea sa faca e sa ajunga la lumina ce o atrage atat de mult de partea cealalta.
Totul e vis de noapte, scaldat in lacrimi fierbinti pe obrajii adormiti.Totul e vis ce se repeta sub forme diverse pentru a scoate din inconstient, din acel cufar inchis cu lacat, adevaratele vise, adevaratele cuvinte ce se vor rostite, dar blocate de sentimentul judecatii venite din profan. Superficialitatea gandurilor exprimate si a cuvintelor rostite nu face decat sa indeparteze tot mai mult esenta de aparenta, viitorul de prezent, amintirile de trecut.
Calator e gandul nerostit, ce zbiara mut spre sufletul din mine....sa se elibereze din lanturile indestructibile la prima vedere. Dar simt....simt ca ceva lipseste, ceva se zbate pentru libertate, insa indoctrinarea si conservatorismul pun piedici sumbre viitorului nedefinit. Inchizitia gandirii lasa cicatrici in constient, luand de la pieptul naturii mele adevaratele valori.
Cuvintele sunt grele, rostite fara inteles, fara legatura, fara sens aparent, dar cu esenta tare. Paradisul valorilor e lumina neatinsa, indepartata de rostul vietii cotidiene.
Ma pierd pe mine, invaluita in fum si neguri, inconjurata de balauri numiti oameni, multimea agitata din lumea noastra, stresata, bolnava, constransa de prejudecati si forme fara fond. Turnul e constientul meu ce poarta o lupta cu inconstientul pentru a ma tine prizoniera in propria-mi conditie. Domnita nu sunt eu.....ci doar o plasmuire a imaginatiei mele. E parte din mine, ca toate celelalte.
Povestea e repetitiva, e pentru totdeauna...e atemporala. Salvarea esti tu...deci eu, prin puterea imaginatiei si vointei fara lanturi de fier, eliberata de voi, de ei, de timp si spatiu, de necesar si dorinta, de limitat si absolut.

Ironia Sortii

Cotrobaind prin baza mea de date cu de toate din comp am dat peste ceva dragut, scris in urma cu aproape un an...nu e completa insa....liber la interpretari :) [ Alex este personaj fictiv...cine se identifica cu el, inseamna ca e rupt din poveste :)) ]

Pe'un picior de plai
in statie stai
la marginea baltii
in voia sortii...

Asa incepe o poveste,
Alta mai tare nu mai este...
Cum Romeo si-o Juliet
Stateau la coada la bilet.

El cum o vede da semnale
De boala grea, dragoste mare,
Se baga-n fata, de din coate,
Pana ajunge mai aproape...

Fata il simte tot aproape...
Respira greu, inima-i bate,
Se tot agita-n loc, aprinde
Foc de iubit fara cuvinte.

El isi ia inima-n dinte
O abordeaza in cuvinte:
"Buna. Sunt Alex cel viteaz
si te doresc...vai, ce necaz!

As vrea sa-ti daruiesc o floare.
Frumoaso, ma ofilesc la soare,
Randul la bilet m-apasa
Hai la un cico la terasa..."

Si ca sa vezi..se-anunta indata
Ca e greva neanuntata
Si de 1april...ce faza...
Ratb-ul consemnat la baza.

Fata se uita la el atrasa...
"As vrea sa merg la tine-acasa,
in loc sa ne plimbam platonic.
Plimbarile sunt mult prea booring..."

................................ ( Continuare)

Asa cum spune-un poet bland
"cobori in jos, Luceafar bland"
alunecand pe'o scara
cu mine ca povara...