Calator in timp

Orice poveste incepe cu "a fost odata ca niciodata"...insa povestea mea nu e singulara... A fost odata cum a mai fost si altadata...o tanara domnita inchisa in turnul inconjurat de foc. Balauri negri arunca cu jaratec spre geamul deschis al fetei, si umplu camera cu negura si fum. Imaginea apocaliptica a nemiloasei sorti se revarsa sub forma de vis din inconstientul meu....Subconstientul e puntea, e calea de salvare a tinerei din turn, trecuta peste focuri si ghiarele de smoala. Dar e atat de greu... nici o scara, nici o punte, nici un pod de nori albastri pestea marea de jaratec. Si tot ce vrea sa faca e sa ajunga la lumina ce o atrage atat de mult de partea cealalta.
Totul e vis de noapte, scaldat in lacrimi fierbinti pe obrajii adormiti.Totul e vis ce se repeta sub forme diverse pentru a scoate din inconstient, din acel cufar inchis cu lacat, adevaratele vise, adevaratele cuvinte ce se vor rostite, dar blocate de sentimentul judecatii venite din profan. Superficialitatea gandurilor exprimate si a cuvintelor rostite nu face decat sa indeparteze tot mai mult esenta de aparenta, viitorul de prezent, amintirile de trecut.
Calator e gandul nerostit, ce zbiara mut spre sufletul din mine....sa se elibereze din lanturile indestructibile la prima vedere. Dar simt....simt ca ceva lipseste, ceva se zbate pentru libertate, insa indoctrinarea si conservatorismul pun piedici sumbre viitorului nedefinit. Inchizitia gandirii lasa cicatrici in constient, luand de la pieptul naturii mele adevaratele valori.
Cuvintele sunt grele, rostite fara inteles, fara legatura, fara sens aparent, dar cu esenta tare. Paradisul valorilor e lumina neatinsa, indepartata de rostul vietii cotidiene.
Ma pierd pe mine, invaluita in fum si neguri, inconjurata de balauri numiti oameni, multimea agitata din lumea noastra, stresata, bolnava, constransa de prejudecati si forme fara fond. Turnul e constientul meu ce poarta o lupta cu inconstientul pentru a ma tine prizoniera in propria-mi conditie. Domnita nu sunt eu.....ci doar o plasmuire a imaginatiei mele. E parte din mine, ca toate celelalte.
Povestea e repetitiva, e pentru totdeauna...e atemporala. Salvarea esti tu...deci eu, prin puterea imaginatiei si vointei fara lanturi de fier, eliberata de voi, de ei, de timp si spatiu, de necesar si dorinta, de limitat si absolut.