Memento absentis

As vrea sa am un inceput, dar tot ce pot oferi e un continut. Ma gandesc adesea la trecut, la cum eram, ce faceam, cum gandeam... Ma gandesc adesea la ce as schimba daca as putea da timpul inapoi, insa stiu ca acest lucru e imposibil. Unii spun ca orice e posibil, dar asta este doar un vis. Probabil ca as schimba deciziile luate la risc. Mi se intampla deseori sa fac ceva, sa reactionez intr-un fel aparte fara sa ma gandesc la consecinte. Pentru unii asta inseamna sa traiesti clipa, pentru mine insa este un moment cand actionez inainte sa gandesc. As putea sa va recomand sa nu faceti asta niciodata, insa nici pe mine nu ma pot opri. Oricum nu sunt ea cea in putere sa va spun ce puteti sau nu sa faceti. Suntem liberi sa alegem, problema e sa alegem varianta cea mai buna. Poate pe moment totul ni se pare frumos, ideal si zicem ca am ales bine, dar dupa un timp pot aparea complicatii inevitabile si atunci pot aparea regrete. Am si eu regrete. Unul dintre ele ar fi ca ascult ce spun cei din jur si ma influenteaza in alegerea unor lucruri. Regret ca am pierdut cativa prieteni la care inca mai tin foarte mult si pe care nu ii voi uita. Ei nu stiu asta, nu stiu ce simt exact iar daca m-as deschide complet as putea rani. As vrea sa pot trece peste acest trecut ametitor sa pot merge mai departe. Ma simt stinghera. Simt ca as vrea sa fug, dar am picioarele cufundate in nisipuri miscatoare. Acum spun ca o sa fac si o sa schimb... Probabil o sa schimb, o sa ma schimb, dar treptat. As vrea sa iert. ( Forgive, but never forget.)
Acum cer iertare tuturor celor pe care i-am suparat sau le-am frant inima si visele. Le ofer speranta unei vieti mai bune si fericire. Eu voi privi ascunsa din culise spectacolul luminilor sufletesti.
Am avut incredere in anumite persoane care mi-au fost foarte dragi la un moment dat, dar care au profitat apoi de sufletul meu, l-au ametit jucandu-l ca o minge de tenis pe teren. Poate ca mi-as dori sa am taria sa le dau drumul acelor oameni dupa primul set si sa merg mai departe cu fruntea sus, chiar daca am chipul scaldat in lacrimi...macar ar fi lacrimi temporare si nu foarte arzatoare.
Mi-e dor, dar atat. Viata nu se intoarce daca am uitat ceva, ea merge mai departe si ma trage dupa ea asa cum sunt. Nu am cum sa ma intorc. Pot privi inapoi asemeni cum privesc o fotografie. Momentele nu se pierd, trec. Gandurile din acele momente se pot pastra si pot reveni mereu. Dar tot ce se poate face e sa le aplic in ce va urma, in speranta sa nu fac aceleasi greseli de doua ori.
Tot ce regret e ca prietena mea cea mai buna, care ma insoteste pretutindeni, este singuratatea. Aceasta este cea mai trista prietenie, fara sprijin, fara doua suflete, fara un raspuns. Ea ma stapaneste si ma invaluie in aura ei. O imbratisez acum...
Pesimism?
Oricat rau mi-au facut unele persoane, oricat de zdrobita imi e inima, oricat de singur se simte sufletul meu, eu sunt optimista si cred ca va veni candva si vremea mea, cand vor fi doua suflete si un raspuns. Cred ca in oricine exista ceva bun si ca mereu e loc de mai bine. Dar sa nu fim egoisti... Sa credem in promisiuni si mai ales in oamenii care se tin de promisiuni.
Inca mai pot crede in vise si pot spera ca se vor indrepta lucrurile. >>>> Hopes and Dreams