Questions that need answers

Astazi va voi prezenta ceva mai vechi (de 1 an jumatate), dar care nu s-a schimbat cu nimic. Aceleasi probleme, aceleasi intrebari...Singura schimbare e sufletul gol...

Questions that need answers

Uneori ma gandesc…de ce lucrurile importante sunt cuprinse intr-un singur cuvant?
Prietenia...atat de vitala pentru noi,dar nu stim sa o apreciem asa cum se cuvine.
Suntem naivi in problematicile existentiale ale vietii noastre mici.
Cuvintele sunt poate de prisos in multe situatii extreme si pline de magie.
Necunoscutul ne bantuie si ne doboara de multe ori.
Cu greu facem fata discutiilor aprinse sau dureroare cu prietenii nostri.
Dar iubirea? Ce este de fapt iubirea? Sa fie pasiune sau amagire?
Simtim pentru ca existam si existam pentru ca simtim.
Traim prin existenta noastra simpla si profana. Dar iubirea e sacra.
Pentru a ajunge pe culmile sentimentelor inalte trebuie sa ne depasim conditia simplista si sa avansam de cele mai multe ori in necunoscut.
Iubirea e reactia ciudata la o privire, o atingere, o vorba, un cuvant.
Acelasi cuvant… Dar merita sa ne asumam riscul de a ne aventura pe aceste culmi?
Si culmile sunt atat de aproape de stele.
Stelele ma fac sa visez, sa meditez, sa sper la o viata mai presus de cea de acum.
O privire trista spre cer ma trezeste la viata si imi da speranta.
Licarirea blajina a unei stele palide ma aprinde si imi inspira un zambet cald.
De ce suntem tristi?
De ce atunci cand suntem tristi lacrimile se revarsa arzatoare pe obrazul nostru rece?
Ce este de fapt lacrima?
Sa fie oare compozitie a sufletului nostru ce ne arata ca inca exista in noi?
Ea este poate calmantul impotriva unei dureri prea mari.
Dar de ce plangem cand suntem fericiti? Atunci ce menire au lacrimile?
Sa fie revarsari ale sufletului in incantarea sentimentului boem?
Acum ce scriu e sentiment si imaginatie.
Sau poate e privirea trista ce imi dicteaza ce ar trebui sa apara scris…
Fericirea ne diferentiaza…
Oare suntem cu adevarat fericiti cand spunem asta sau e doar o impresie a acestui sentiment?
Sa fie doar amagire?
Dar daca e amagire inseamna ca experimentam mereu tot felul de situatii amagitoare.
Dar iubirea de imprima o stare de fericire. Sa fie iubirea amagire?
Aceesi intrebare se repeta in mintea mea. Ciudat e insa ceea ce cred.
Eu cred in iubire prin pasiunea sentimentului si puritatea lui, o iubire adevarata si ferice.
Insa cu greu ajungem pe culmile unei astfel de iubiri.
Iubirea e sacrificiu. Iubirea e pasiune. Iubirea e viata. Iubirea e fiinta.
Iubirea e univers al stelelor reprezentate de lacrimi aprinse, univers al trairilor intense.
Cu fiecare stea ce se naste ne apropiem de absolut. O melodie imi rasuna in inima.
E melodia batailor inimii.
Tobe ce se intrepatrund cu sunetele fine ale unui pian de sticla bat in acord cu acorduri solemne ale unei chitari.
Viata e muzica. Iubirea e acord a doua inimi ce bat in acelasi timp.
Un ritm viu si sacru. O licarire de speranta imi rasare in privire.
Nu trebuie sa privesti prea mult ca sa poti citi ce imi spune inima.
Priveste adanc in ochii mei. Privirea nu tradeaza sentimentul.
Priveste si vei citi speranta zilei de maine.
Priveste si vei vedea un vis implinit.
Dar…daca ii spunem iubire….de ce ii spunem si dragoste?
Ce este de fapt? Este suprem. Inevintabil? Putem trai fara iubire?
Cred ca in ceea ce facem e iubire.
Cand privim, cand vorbim, cand ne gandim la aceleasi lucruri, cand avem aceleasi vise.
Inevitabil…cuvant greu.
Poate si greu de crezut. Dar usor de sperat.
Sa sper… sa cred ca se poate….nu pot vedea… pot visa… am un vis ce ma bantuie…un vis puternic…un vis….ce ma determina sa ma intreb.
Complexitatea lucrurilor simple e ucigatoare.
Viata e simpla, dar prin complexitatea gandirii noastre o facem sa aiba cai de nebanuit. Sau…viata e complexa, dar gandirea noastra simplista ne determina sa vedem lumea cu alti ochi.
Inevitabil…primim oare ce meritam? Sau traim cu impresia ca ceea ce primim e ce meritam.
Dar poate credem ca ceea ce primim nu e de fapt ce meritam si vrem mai mult.
Oare o sa fim multumiti vreodata cu ce avem?
Eu as putea fi…daca as ajunge la stele si as atinge un vis.
Un vis…inevitabilul…speranta…rabdarea…cuvinte ce ma bantuie. Ma ard…ma aprind. Intens sentiment….