Happy ?

Romantic Mind

Mintea umana este un mister total pentru mine. Cu cat incerc sa inteleg unele lucruri, cu atat ma departez de esenta, care poate fi evidenta pentru unii.
Mintea umana te poate transforma intr-un geniu, sau un om ambitios si hotarat, sau lipsit de inhibitii, sau pur si simplu "prost". E un joc, un fel de "mima", cand toti incearca sa inteleaga mesajele tale. Multi gresesc, putini ajung sa te inteleaga si mai putini ajung sa te cunoasca intru totul. insa de cele mai multe ori este un joc cu tine insuti. Incerci sa intelegi ce vrei, cine esti, de ce...
Cunosc oameni care stiu sa iubeasca, oameni ambitiosi si determinati, oameni veseli, oameni tristi, oameni care nu stiu cum sa obtina ceea ce vor.
Mintea umana poate crea varietati de caractere, personalitati multiple, poate schimba pareri initial formate. Poate fi cruda, te poate transforma intr-o persoana nesigura, te poate determina sa cauti ceva in cineva, ceva ce nu vei gasi niciodata in acel om. te poate face sa privesti in alta parte, cand ceea ce vrei se afla in fata ta.
Mintea mea si-a creat un romantism propriu, interpretabil. Ordinea este aceasta: Ratiune si Simtire. Poti simti ceva doar daca rationalizezi ca acel ceva exista. Uneori insa, cu cat te gandesti mai mult la un lucru, cu atat te poti indeparta mai mult.
Planul sentimental este oarecum prioritar in cazul meu. Oare ce vreau? Romantismul ciudat ma poate induce in eroare. Atunci ratiunea, acea esenta a mintii, ma trezeste din visare si ma aseaza cu picioarele pe pamant...
...Insa tot as vrea sa ma inviti la dans sub cerul instelat si linistit de vara, cand singura muzica este forfota orasului, dar suntem doar noi doi... As vrea sa mergem la un picnic intr-un loc total nepotrivit, sa petrecem o vesnicie descoperind noi constelatii, sa ma faci sa ma simt stapana peste tot pamantul, undeva deasupra orasului cu o proveliste de exceptie, sa avem piesa noastra, sa dansezi cu mine iar si iar piesele care, intamplator, ne plac, sa gasesc seara, dupa o zi lunga si obositoare, un buchet mare de trandafiri in fata usii, sa imi canti chiar daca stii ca nu ai voce, dar nu conteaza, pentru ca este pentru mine.
Iubesc sa dansez pe Erikah Badu sau James Blunt, sa ma simt speciala in fiecare moment petrecut cu tine, lumanarile parfumate, plimbarile iarna, cand este zapada sau ninge, iubesc sunetul marii noaptea, acordurile de chitara.
Cred in anumite lucruri in care nu as vrea sa cred, ma ameteste gandul de a schimba ceva important. As vrea sa spun atat de multe, dar mi-e teama de mintea ta. Probabil puterea de a citi mintea umana mi-ar schimba multe pareri, idei privind viata in general si cred ca as fi dezamagita de ce as afla, insa as avea o certitudine. Atunci mintea mea ar putea uni acele piese de puzzle si as vedea lumea asa cum e.
Ti-ai pus vreodata intrebarea de ce am facut ceva la un moment dat, de ce am spus ceva poate ciudat si in afara subiectului, de ce privesc unele lucruri intr-un mod aparte? De ce am scris aceste randuri? Pentru cine?
Totul este un joc al mintii. Poti vedea atat de mult, dar intelege atat de putin...

Promovarea simturilor

Lucrurile nu sunt asa cum ai crede ca sunt uneori.
Ele pot fi dulci si parfumate, sau pot fi amare si seci. Viata te invaluie in amintiri, minciuni, dorinte, sperante, vise, iertare, razbunare, esecuri, fericire, lacrimi... prea multe cuvinte pentru a putea umple mintea naiva a unei picaturi pe intinsul pamant.
Fiecare picatura e diferita, se individualizeaza prin ceea ce poate fi. Ea este de fapt doar o picatura, o ultima lacrima a cerului deja prea indurerat. E naucit de fumul negru eliberat de bestii industriale, de valurile gri-albastrui pufaite de tevile de esapament la fiecare atingere a pedalelor de cate un picior delicat al vreunei doamne, impodobit cu un pantof elegant prin simplitatea lui, sau poate apasarea grea a vreunui domn nelinistit, satul de rabdarea ce l-a incercat o ora de-a lungul unui bulevard select.
Orice lucru poate fi deosebit, misterios, incitant, debordand de pasiune. Acestea se pot afisa insa o data in viata, deoarece ochii mintii sunt prea ocupati cu stresul cotidian pentru a mai putea observa si altceva.
Oamenii sunt atat de simpli prin structura, dar atat de interesanti cand privesti mai atent, tot mai aproape. Un om poate fi regasit in doua trupuri distincte. Ai putea crede ca ochii iti joaca feste,ca cea mai buna idee pentru tine ar fi un control amanuntit si o pereche de lentile, insa ochii nu stiu totul. Sunt atatea lucruri mai sugestive, mai definitorii pentru tabloul expus in fata ta. Uneori ar fi bine sa inchidem ochii si sa simtim. Ce lucru extraordinar! Mai sunt si alte simturi in afara de cel vizual care te pot indruma in directii opuse.
Ce fina poate fi atingerea picaturilor calde de vara intr-o zi torida... Ce delicat poate fi parfumul unui trandafir primit cadou de ziua ta... Ce dulci pot fi acordurile unor instrumente cand asculti piesa preferata... Ce senzatie extraordinara apare atunci cand simti cum se topeste prima bucatica de ciocolata cu lapte dupa un lung regim alimentar...
Dar ochii... Cum ti-ai putea imagina vreodata cerul instelat de vara daca nu l-ai vazut niciodata? Cum poti simti schimbarile Lunii daca vezi doar norii de pe umerii tai, ce te apasa spre nefiresc? Unde ar fi bucuria primei carti citite? Cum sa rasfoiesti albumul de familie?
Si totusi... ce lume ne e dat sa vedem, incarcata la refuz de toxine, suprapopulata, defrisata, poluata, calcata in picioare de generatii...
Si oamenii sunt tot mai tristi, mai preocupati, mai bolnavi, mai naivi, mai neincrezatori, mai falsi, mai putin atenti la ceea ce e in jur. Simturile au cazut intr-o groapa cu nisipuri miscatoare si cu cat ne agitam mai mult, cu atat ne cufundam mai mult in propria deznadejde pentru o lume mai buna,mai dreapta, mai frumoasa.
Sfarsitul ne vaneaza si totusi...ce am simtit? Ce am schimbat?
Simturile tale la ce viseaza?

Muse - Unintended

Schimbari, nuante si culori

Arsita. Ciudat...desi e plina zi si soarele arde pamantul, eu scriu. Esenta mea imi spune ca noaptea cea care imi ofera toata mireasma inspiratiei, care ma indeamna sa scriu, sa valorific fiecare gand ascund prin noianul de probleme si idei. Acum e zi, insa o nevoie acuta de a scoate din mine tot ce ma innebuneste imi indeamna degetele spre anumite taste negre.
S-au schimbat cateva lucruri de cand nu am mai scris. S-a schimbat locul, timpul, oamenii ce roiesc in jurul meu s-au schimbat, aspectul exterior vizual, chiar si gandurile si sentimentele. In viata totul se poate schimba intr-o clipa... de neatentie, de nepasare, de uitare, de revedere. Clipele dicteaza deciziile noastre de moment, ce se transforma in amintiri, iar deciziile in fapte. S-a preschimbat totul in acea clipa. Nu e nimic alb sau negru, ci multe nuante de gri. Fiecare vede cate ceva intr-un fel aparte. Nu pot fi doi oameni cu aceeasi nuanta... si totul e in continua transformare.
Iau o mica pauza si privesc pe fereastra. Atatea culori vii... Soarele aprins se revarsa peste noi, lumineaza verdele pur al frunzelor, cerul e de un albastru incredibil, totul e incarcat de lumina. Depinde acum cat de benefica e pentru fiecare aceasta lumina. Mie nu-mi place lumina puternica, imi ia toata energia, toata puterea. Ma doboara...
Privesc intunericul ca un necunoscut prietenos, ma invie. Dar poate e doar o aparenta... Sau poate e doar aparenta ta...

Furtuna alba.....scrisa in vremuri negre

Un fulger alb razbate cerul de pacuri negre...
Acoperit e iara de negura tristetii.
Ce vis frumos picteaza al dragostei funebre
Ca un portret de suflete ce-acopera peretii!

Cu tunetul puternic furtuna se anunta.
Ca o regina mandra coboara dintre nouri,
Pentru iubiri albastre ea naste iar speranta
Iar sufletul ei alb s-arata prin furouri...

Perdea de stele albe aluneca deodata
Ca joc de artificii ce-anunta noul an;
Arunca printre inimi lumini de nestemata
Si-nvinge doar in suflet razvoinicul profan.

Pe chipul tau albastru se-nalta o minune,
Doi sori purtati pe brate de timpul luminos
Rasar plini de speranta privind spre vremuri bune,
Ce-nchisi au fost odata in suflet pacatos.

Cine esti?

A trecut mult timp, multe zile, multe ore...prea mult timp. Nevoia de a scrie imi copleseste mintea si ma innebuneste. Prea multe ganduri inchise intr-un fizic evidentiat doar de nuante si aparenta. Unde e esenta? A ramas ratacita prin mintea mea ascunsa de toti ce vor sa ajunga la ea. Nu vreau sa intelegi gresit, dar tu nu trebuie sa stii. Multumeste-te cu ce vezi si primesti si vei primi mai mult. Cand vei intelege asta si vei accepta provocarea, vei vedea ca tot ce cauti e in fata ta expus. Incerc sa inteleg prin ce treci si ce faci, imi depasesc conditia stabilita cu mult timp in urma pentru a ma putea concentra pe aspectele prezente, pentru a incerca ceva nou. Sunt nervoasa, agitata. E absurd ce fac, dar stiu ca e mai bine. E impotriva mea, si pentru mine. Sau poate conditia mea egoista nu intelege ca trebuie sa cedez uneori. Incapatanarea imi macina orice suflare, imi razbate fiecare celula si le amesteca tot mai tare...tot mai agitate. Da. Acum scriu despre ce ma macina, ce ma inspira, ce ma supara sau copleseste. Tu ma coplesesti, enigma a zilelor de vara. Faci parte din soare si incalzesti sufletul si trupul, dar prea multa caldura arde. Asa esti? Rasari si ma trezesti cu prima raza, adormi si ma faci sa tanjesc dupa razele tale toata noaptea. Mie imi place luna. Acum o eclipsezi. Privesc pe geam seara si nu o gasesc. Ai ascuns luna de mine. Mie dor de luna... Te afisezi in noapte prin patura de stele, bucati din tine ce lucesc in negru. Soarele ma raneste. Dar nu ma ascund de el. Asa sunt eu. Lupt cu orice ma provoaca. Focul din mine arde tot mai puternic, pana la cer, pana la soare. Vrea sa arda soarele. Ce ciudat... Aerul il intretine. Si totusi cine esti tu?

Diversitate

*Inca iti simt inima in stomac!

*The pure image of deep pleasure apeares into you eyes../ what bigger passion to have than my own power of surprise?

*Have you ever lived "la dolce vita" ?

E strasnica, fermecatoare...iti fura mintile, esti tu mai presus de toti, special, diferit, ideal.
Dar ce se intampla cand paharul de cristal de sparge intre degetele fragile ale vietii?
Intre peretii incarcati cu tablouri, aur, comori, mesele pline cu flori de la admiratori, barul plin cu tot ce nu visai pana atunci...
intre acei pereti e raceala camerelor de hotel care ti-au devenit casa, a meselor la restaurante alaturi de necunoscuti, a prieteniilor false.
Nu exista un moment doar pentru tine...toti te vad cand te bucuri, cand plangi, cand propui ceva, cand gresesti, cand reusesti...
Te hranesti cu admiratia fanilor tai, ce sar sa le dai un autograf sau sa faci o poza care pe ei ii incanta si o vor pastra la loc de cinste...
dar pentru tine e o alta poza cu alte persoane, pe care nu le cunosti si nu le vei cunoaste niciodata...imagine ce nu o vei revedea niciodata.
"La dolce vita" are un gust amar. Odata intrat in acea animatie, nu mai poti iesi...
Pentru a intelege esenta acestei vieti, urmariti filmul "la dolce vita" (1960) a lui Fellini, sau pentru cei ce nu inghit imaginile alb-negru, recomand Eagles - "Hotel California"...

Would you ever want to live "la dolce vita" ?

*Ce vreme...Ningea haotic si mainile goale imi inghetau pe mapa deja uda...Ce mult imi doream un loc ascund, cald, ferit din calea nebuniei albe. Sunt intr-un oras necunoscut. Am insotit o colega, dar nu ma asteptam sa fie asa diferit de insorita capitala. Nu mai simteam nimic. Inima imi batea la fel de rece, parca impotriva mea si ma facea sa ma simt goala in calea avalansei. Amestecul de strazi ma ametesc. Curand o sa-mi pierd aerul aparent linistit si voi fugi incotro vad cu ochii.
Ce intuneric este. Deja ora 9? Ma rog sa ajung cat mai repede intr-un loc populat, luminat, sigur, dar parca furtuna a maturat toti oamenii de pe strazi si i-a inchis in case. Dar ce ma orbeste? Un autobuz...Deja fug spre el, insa nu-mi mai simt picioarele. Am reusit sa urc, dar sper sa fie cel bun. Nimic nu mai conteaza acum, caci aici e cald iar oamenii ma privesc cu ochii calzi si primitori. Cu toate astea, nu am simt nici aici in siguranta, sunt prea in fata. Soferul pare distrat. Priveste in stanga si dreapta si prea putin unde trebuie...Ahh...cat pe ce sa loveasca o masina din fata sa, dar a vazut-o la timp. Ce drumuri...abia reusesc sa ma tin, caci traseul e impracticabil de orice mijloc de transport. Si ce drumuri ascunse....dar parca nu e acelasi oras. Deja am ajuns in alta parte? Ciudat...
Si unde se uita? O s-o loveasca...Nu! Prea tarziu...Bine ca doar a atins-o. Inima imi sare din piept. Dar unde sunt? Ce masina e asta? Unde pleaca toata lumea? Doar a atins-o...Nu are nicio zgarietura sau ceva. Cata lumina! Vreau sa ies!!! Ce se intampla? De ce atata presa? Ce e cu politia? Ia camera din fata mea...Nu am facut nimic! Nu stiu nimic!!!
...si bazaitul telefonului ma trezeste brusc. Am primit un mesaj. Ma ridic buimaca din pat. Ce vis ciudat...

Mister

A trecut ceva timp de la ultima postare... M-am gandit la ce s-a spus despre mine si mi-am dat seama ca eu sunt tot si nimic din ce sta scris. Fiecare are o alta abordare a problemei, o viziune aparte despre mine... Poate ca sunt cu adevarat misterioasa.
Zilele ce au trecut, s-au transformat in nopti din ce in ce mai reci. Am ascultat ploaia, am privit picaturile cum se lovesc de asfalt. Am incercat sa ma luminez si sa ma descopar, dar in zadar. Chiar complicat...
Incerc sa alung melancolia si sa-mi deschid mintea catre viitor, imbratisand prezentul.
Seara aceasta este prea rece pentru a dezgheta o inima.

Despre mine in alte moduri

Nu reusesc sa adun in cuvinte tot ce reprezint eu, tot ce pot, tot ce simt...Asa ca am rugat cativa oameni binevoitori sa-si exprime parerea in 3 cuvinte sau expresii...
Si cam asta a iesit:

The Psycho Pitch: inteligenta,frumoasa,plina d viatza

Marius Catalin: frumoasa ,visatoare
Marius Catalin: inalta

Alexandru: inteligenta, timida, simtul umorului...

Ionela: ambitioasa, sociabila, distractiva

andrei: nonconformista
andrei: sociabila
andrei: vesela

Pandutzu: esti pesimista
Pandutzu: open-minded
Pandutzu: party animal

Alexandra C: frumoasa, sensibila, modesta'

Andrei solo643: dificila
Andrei solo643: primul cuvant care te-ar descrie
Andrei solo643: prietenoasa
Andrei solo643: si de departe cea mai dragutza pers pe care o cunosc...

Monik: uneori tacuta...de treaba si inteligenta

(¯`º» GaBy «º´¯) :*:* :*: timida uneori, frumoasa, de gashk

cassesco: desteapta,
cassesco: cuminte
cassesco: frumoasa

Ovidiu: simpatica, de treaba si isteata

kosmin: foarte inalta
kosmin: buna
kosmin: si blonda

Alex: mereu mi-ai parut mai misterioasa...dar poate k te-ai mai schimbat fata de cum te stiam eu
Alex: inalta simpatica sociabila

Happy Birthday, James Blunt !

You're Beautiful


Goodbye my lover


Wisemen


High


1973


Same Mistake


Carry you home
Carry You Home


I really want you

James Blunt - I Really Want You sélectionné dans Musique et Rock / Pop

Cry
James Blunt - CRY spec (RLF)

Valentine's Day

No lyrics today...

Dragobete sau Valentine's Day ?

Pe 24 februarie se iubeste. Se iubeste in stilul dulce romanesc, in cel mai curat si mai intens mod. Este zi de primavara, iar natura revine la viata, pasarile presara bucurie, florile anotimpului ne incanta simturile, voia buna e la ea acasa, pe plaiurile mioritice.

Este ziua lui Dragobete, numit si Navalnicul sau Logodnicul Pasarilor, fecior chipes si puternic, ce ne aduce iubirea in casa si in suflet.
Legenda povesteste despre Dragobete ca fiind un personaj mitologic, similar lui Eros, al vechilor greci, si lui Cupidon, al romanilor, ce oficia in cer, la inceputul fiecarei primaveri, nunta tuturor animalelor, traditie ce s-a extins treptat pana in randul oamenilor si a da nastere unor obiceiuri specifice romanilor din sudul si nordul Dunarii.

Din pacate, acestea tind sa fie tot mai mult uitate de romani si inlocuite cu sarbatoarea catolicilor dinspre Apus, aceea a Sf-ului Valentin. In mediul rural, in special, traditia straveche, riturile vechilor traci raman inca vii. Romanul de aici isi mai aduce inca aminte de obiceiul de demult al fetelor si baietilor, care, in ziua lui Dragobete, se primeneau in haine curate de sarbatoare si porneau cu voie buna inspre padure, pentru a culege ghiocei, viorele, tamaioasa, pe care le asezau la icoane si le foloseau la diverse farmece de dragoste. Inspre ora pranzului, fetele porneau in goana inspre sat, fuga fiecareia atragand dupa sine cate un baiat, si nu unul oarecare, ci acela care le indragea. De isi prindea aleasa, acesta ii fura o sarutare in vazul lumii, sarutare ce simboliza legamantul lor de dragoste pe intregul an de zile. De aici si celebra zicala "Dragobetele saruta fetele!", mult indragita de fetele nerabdatoare, ce purtau in suflet speranta primirii a cat mai multor sarutari, ce erau menite sa le aduca acestora dragoste pe deplin in viitor. Un alt obicei al fetelor era de a strange omatul netopit, apa de ploaie sau de izvor, pe care o considerau ca avand efecte magice asupra lor atunci cand o foloseau, intrucat deveneau mai frumoase si mai dragastoase.

Flacaii stransi in cete sau multimile de fete obisnuiau ca, in ziua de Dragobete, sa isi cresteze bratul in forma de cruce, dupa care isi suprapuneau taieturile, devenind astfel frati, respectiv surori de cruce.
Traditia mai spune ca, in aceasta zi, cand biserica crestina sarbatoreste Aflarea Capului Sfantului Ioan, oamenii isi intrerupeau toate muncile, curatandu-si si aranjandu-si insa casa, pentru a-l intampina sum se cuvine pe zeul iubirii, care nu venea singur, ci insotit de asa-numitele zane Dragostele, ce le sopteau vorbe de amor indragostitilor.
Fiecare avea grija ca aceasta zi sa nu ii prinda fara pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rau, prevestitor de singuratate pe intreg parcursul anului, pana la urmatoarea zi de Dragobete.

Prilej de bucurie si bunastare, Dragobetele reprezinta una dintre cele mai frumoase obiceiuri stravechi ale poporului roman. Pacat insa ca foarte multi i-au uitat semnificatia si au substituit-o cu sarbatoarea vecinilor nostri occidentali, aceea a Sf-ului Valentin, ce nu are nici o inrudire cu mitologia populara romana. Insa romanii care cunosc legenda lui Dragobete o celebreaza pe 24 februarie a fiecarei primaveri. Nu uitati nici voi ca iubirea este la ea acasa!

(Madalina Marcu) preluare Despre Dragobete

__________________________________________________________________

14 februarie este cunoscuta ca fiind ziua universala a indragostitilor. Ce ar putea fi mai dragut decat o zi speciala dedicata dragostei, in care sa poti spune iubitului, sotului, fratelui, mamei cat de mult ii iubesti?
Motivul pentru care in acesta zi sarbatorim iubirea, este pentru ca aceasta este ziua in care patronul indragostitilor, Sfantul Valentin a fost executat pentru "crima" de a slavi iubirea si tinerii. In astfel de zile, iubitii din toata lumea isi trimit poeme, felicitari, flori, ravase de dragoste, bomboane etc.
Exista multe legende potrivit carora 14 februarie a devenit ziua indragostitilor, unele datand chiar din Roma Antica. Dar cea mai cunoscuta este urmatoarea:

In Roma secolului al III-lea era imparat Claudius Gothicus al II-lea, cunoscut si sub denumirea de Claudius cel Crud. Langa palatul sau exista un frumos templu in care era preot Valentin. Romanii il iubeau foarte mult si mergeau la templu numai pentru a-i asculta predicile. In fata altarului, in care ardea vesnic un foc, inghenuncheau ca sa-i primeasca binecuvantarea. Saraci sau bogati, destepti sau ignoranti, tineri sau batrani, nobili sau oameni din popor toti veneau in numar mare la Valentin.

In imperiul Roman razboaiele erau un lucru obisnuit. Iar Claudius isi chema supusii sa participe la razboi in fiecare an, pentru ca luptele nu incetau niciodata. Multi dintre romani nu mai aveau nici o dorinta de a mai merge la o batalie care se transformase de mult intr-o lupta pentru subjugarea altor popoare. Barbatii casatoriti nu mai doreau sa-si paraseasca familiile si fermele in care isi duceau viata linistita. Tinerii nu doreau sa-si lase singure iubitele nici macar pentru o zi. Din aceasta cauza, numarul celor inrolati in armata imparatului scadea cu fiecare zi care trecea. Caludius a devenit foarte furios, si drept consecinta a ordonat ca nici o casatorie sa nu mai fie celebrata si toate logodnele sa fie imediat anulate. In aceste conditii multi romani au plecat la razboi plini de deznadejde, pentru ca isi paraseau tot ceea ce le era mai drag. Legenda spune ca o mare parte intre ei nu au mai suportat durerea si au murit.

Preotul Valentin a fost foarte intristat de ordinul imparatului, considerand ca nici un om nu are dreptul, nici macar Claudius, sa interzica casatoriile. Asa ca, atunci cand un cuplu de indragostiti a venit la altarul sau, Valentin a decis sa-i cunune in secret. Vestea s-a dus in toata Roma, si in curand nenumarate perechi de tineri au venit la templu pentru a se casatori in secret. Preotul era prietenul si confidentul tuturor indragostitilor din districtul Romei. Dar astfel de secrete nu pot fi tinute mult timp. Asa ca, nu a trecut multa vreme si, Claudius cel Crud a aflat despre ceea ce se intampla si plin de furie si de manie a poruncit soldatilor sa-l ridice pe Valentin si sa-l azvarle in inchisoare. Considera ca, astfel nici o alta persoana din imperiul sau nu va mai indrazni sa-i nesocoteasca ordinele. Valentin a fost tarat din templu de catre soldatii imparatului, de langa perechile care asteptau sa fie casatorite, si dus la puscarie. In van l-au insotit toti prietenii sai. Furiei imparatului nu putea nimeni sa-i faca fata, cu atat mai mult sa-i indulpece inima de piatra. Acum este momentul in care acesta si-a capatat porecla de Caludius cel Crud. In temnita, Valentin s-a ofilit asemenea unei flori, care nu poate rezista mult timp fara lumina. Departe de ceea ce era cel mai important pentru el in viata, Valentin in cele din urma a murit. Prietenii sai devotati l-au ingropat in biserica Sfantului Praxedes. Acest loc exista in Roma si in zilele noastre. Toate s-au intamplat in anul 269, pe data de 14 februarie.

O alta legenda ne spune ca Valentin a fost unul dintre crestinii care a propovaduit aceasta religie in acele zile de la inceputul secolului, in care asa ceva insemna mult curaj dar si pericol si moarte. Pentru ca a ajutat cativa martiri crestini, Valentin a fost intemnitat, adus in fata prefectului Romei si dat in judecata. In puscarie el a reusit sa vindece de orbire pe fata gardianului de care s-a si indragostit. Cand crudul imparat a auzit despre aceasta minune, a dat ordin ca Valentin sa fie decapitat. In dimineata executiei se spune ca, Valentin a trimis fetei temnicerului un ravas in care scria "Cu dragoste, de la al tau Valentin".

Cu multa vreme inainte de anul 270, cand Roma a fost fondata de catre Romulus si Remus si era inconjurata de pustietate, printre numerosii zei, pe care romanii ii venerau, exista si unul numit Lupercus. El avea menirea de a veghea asupra pastorilor si asupra turmelor acestora. In onoarea acestui zeu, se tinea un mare festin in fiecare luna februarie, iar aceasta sarbatoare purta denumirea de "Lupercalia". Festivalul era un ecou al acelor zile in care Roma nu era altceva decat un grup mai mare de pastori ce locuiau pe colinele Palatine. In calendarul folosit in acele zile, luna februarie venea mai tarziu decat in zilele noastre, asa ca Lupercalia era de fapt o sarbatoare de primavara.

Unii sunt de parere ca originea acestei sarbatori se afla intr-un alt festivalul numit "Faunus". Faunus, asemenea lui Pan, era zeul recoltelor si al pastorilor. Dar originea Lupercaliei este mult mai veche, asa ca nimeni nu poate fi de fapt sigur care este adevarul. Nu exista insa nici un dubiu asupra importantei sale. Exista dovezi cum ca, de exemplu, Marc Antoniu a fost seful colegiului de preoti Luperci. El a ales sarbatoarea Lupercalia, in anul 44 IH, ca momentul oportun pentru a-i oferi coroana lui Iulius Cezar. In fiecare an, de 15 februarie, preotii Luperci se aduna pe colinele Palatine la pestera Lupercal. Aici, potrivit legendei, Romulus si Remus au fondat Roma si au fost crescuti de o lupoaica. In latina, de fapt, cuvantul lupus inseamna lup. Unele dintre ritualurile practicate presupunea ca, tinerele femei sa alerge pe strazi imbracate in piei de capra pe care le bateau cu niste funii, deoarece exista convingerea ca acest lucru le va face fertile. Aceste vesminte purtau denumirea de februa iar impletitura de funii februatio. Amandoua denumirile provin din limba latina si desemneaza puritatea. Numele lunii februarie isi are originea aici.

Mult timp, dupa ce Roma a devenit un imperiu putenic si important, sarbatoarea Lupercalia a dainuit. Cand soldatii romani au invadat, ceea ce numim azi Franta si Britania, in primul secol dupa Hristos, ei au dus si pe aceste meleaguri obiceiul Lupercaliei. Unii cercetatori sunt de parere ca exista o loterie unde cu ocazia acestei sarbatori, romanii isi puneau numele fecioarelor intr-o cutie din care tinerii le extrageau, gasindu-si astfel perechea. Ei deveneau iubiti vreme de un an sau chiar mai mult.
Dupa ce credinta crestina a devenit puternica, preotii nu au mai vrut ca oamenii sa mai practice aceste obiceiuri pagane dorind sa uite de zeii vechi. Cu toate acestea ei nu aveau nici un interes sa inlature festivalurile sau sporturile asa ca au decis ca Lupercalia sa fie sarbatorita in continuare, dar sub denumirea de ziua Valentinelor.

In timpul zilelor cavalerilor medievali, numele fecioarelor au continuat sa fie extrase de catre tinerii necasatoriti, cu ocazia acestei zile. Fata devenea valentina baiatului pentru intreg anul, iar acesta era obligat ca in toata acesta perioada sa o protejeze si sa-i poarte numele. Acest obicei vechi, de a extrage nume de 14 februarie, era considerat ca fiind un semn bun pentru dragoste, si deseori avea ca finalitate casatoria celor doi tineri.
De cand aceste lucruri au inceput sa se practice, aceasta a fost considerata ca fiind ziua indragostitilor, o zi in care iubirea este mai presus de orice, o zi in care trebuie sa dai dar si sa primesti dragoste de la persoana iubita.

Istoria ne spune ca prima sarbatorire moderna a zilei indragostitilor, dateaza din secolul al XV-lea. Tanarul duce de Orleans, a fost capturat in timpul bataliei de la Agincourt, in anul 1415 si tinut prizonier in Turnul Londrei pentru multi ani. El a scris, de aici, sotiei sale sute de poeme, adevarate scrisori de dragoste, adevarate valentine. De aici provine obiceiul de a trimite ravase de dragoste persoanei iubite cu ocazia zilei de 14 februarie. In prezent, saizeci de astfel de scrisori de dragoste ale ducelui, pot fi admirate in muzeul Angliei, printre documentele regale.

Florile ca valentine apar doar cu doua sute de ani in urma. Se spune ca fata regelui Henric al IV-lea al Frantei, a dat o petrecere in onoarea Sfantului Valentin. Cu aceasta ocazie fiecare dintre domnisoare a primit un frumos buchet de flori din partea iubitului pe care si-l alesese sa-i fie valentin. Acest obicei avea sa se raspandeasca din Franta pana in Italia si Anglia. A devenit foarte curand un obicei obisnuit, o modalitate prin care poti sa-i arati iubitului dragostea pe care i-o porti, trimitandu-i flori si ravase de dragoste sau bomboane in forma de inima care sa-i poarte numele.Printre simbolurile zilei de 14 februarie se include si cel al lui Cupidon. El este fiul nestamparat al zeitei dragostei Venus si se presupune ca este cel care aduce iubirea in inimile indragostitilor. Conform miturilor, oricine era lovit de sagetile de iubire ale lui Cupidon se indragostea de prima persoana care-i iesea in cale. Aceasta calitatea a sa a facut ca, peste decenii numeroase legende sa dezbata acest subiect. Chiar William Shakespeare in "Visul unei nopti de vara" realizeaza niste scene ilare pe seama personajelor din piesa sa. Dar in final totul se termina cu bine si toti indragostitii sunt fericiti. In mitologia romana Cupidon este cunoscut sub denumie de Eros, fiul Afroditei. Ambele nume sunt sinonime, de fapt, cu conceptul de iubire.

Cupidon a jucat mereu un rol in celebrarea dragostei si a indragostitilor. Una dintre legende ne vorbeste despre povestea de dragoste dintre el si muritoarea Psyche. Venus era geloasa pe frumusetea acestei fete, drept pentru care i-a ordonat lui Cupidon sa o omoare. In loc sa faca asta, el s-a indragostit de ea si a luat-o de sotie. Fiind muritoare i s-a interzis sa-l priveasca. Psyche a fost cea mai fericita fiinta pana cand sora sa a convins-o sa se uite la sotul ei. Pentru a o pedepsi, Cupidon a parasit-o, lund cu el toata dragostea, despartind-o de gradinile pe care le iubea atat de mult, lasand-o intr-un camp pustiu. Dorind sa-si regaseasca iubitul, Psyche a intrat in templul zeitei Venus si i-a cerut sfatul. Venus i-a dat o serie de indatoriri una mai periculoasa decat cealalta. Dintre ele, ultima se referea la o calatorie pe taramul lui Hades pentru a-i aduce zeitei intr-o cutie, putin din frumusetea sotiei zeului intunericului. Cea mai grea sarcina era, in schimb, nu calatoria in sine ci, rezistarea in fata tentatiei de a nu o deschide. Psyche a cedat si drept rasplata a cazut intr-un somn mortal din care doar dragostea nemarginita pe care i-o purta Cupidon a mai putut sa o trezeasca. Miscata de iubirea dintre cei doi, Venus a decis sa o faca si pe ea zeita.

Pentru o persoana iubita nu este simbol mai important ca cel al inimii. A-i darui cuiva inima ta inseamna a-ti darui intreaga fiinta, pentru ca inima este centrul existentei noastre. Inima simbolizeaza cel mai nobil si cel mai profund sentiment uman: iubirea. De-a lungul secolelor, ea a inspirat milioane de oameni si i-a determinat sa se ridice deasupra conditiei lor umane si sa se piarda in fiinta iubita. Asa ca inima, strapunsa de sageata lui Cupidon, a devenit cel mai faimos dintre simbolurile zilei de 14 februarie.

Exista credinta potrivit careia in astfel de zile romantice, porumbeii isi gasesc perechea. Aceasta idee este impartasita de oameni pe intreg globul, drept pentru care porumbelul a devenit si el unul dintre simbolurile zilei indragostitillor, reprezentand totodata puritatea, blandetea si supunerea. Aceste pasari nu pot trai fara tovarasul lor de viata si la scurt timp dupa ce acesta a disparut, mor la randul lor. Ei sunt mesagerul dragostei si simbolul pacii pe pamant.

preluare 14 Valentine's Day

Ganduri

Razbat in zadar gandurile intinse pe hartie in incercarea de a intelege de ce am facut anumite lucruri intr-un anumit moment. Am luptat, am renuntat, am avut rabdare, am tradat, am suferit, am plans, am ras, am iubit, am urat, am iertat, am plecat... Oare noi chiar traim in viitor, si facem totul pentru viitor? Probabil. Ne gandim sa facem in asa fel incat sa nu mai repetam greselile din trecut care se agata de noi. Toate pentru a avea un viitor mai bun, mai placut, mai plin, mai interesant...mai sigur? Siguranta? Nu ma pot exprima clar asupra-i. Idei aruncate in "Za List" undeva ascunsa in mintea mea razbat pentru implinire. E greu. Unele poate ca sunt inutile. Poate ma mint singura in multe privinte. Imi asociez imagini false legate de trecut pentru a nu ma descuraja, pentru a fi uitarea mai usoara. Dar nu pot uita. Stiu ca multe sunt iluzii trecute repetate doar pentru a capata increderea de altadata. Multe sunt false, dar unele sunt sigure. Iarasi siguranta. Ar trebui sa ravnesc la acest mod de viata, aparent lipsit de probleme. Dar inca nu a veit acea clipa sa doresc asta. Tanjesc dupa altceva. E devreme. Poate am timp. Imi voi face. Pot. Tot ce am nevoie este vointa de fier, ambitie, sa nu cedez tentatiei renuntarii, sa lupt pentru ceea ce imi doresc, sa nu ma mai las dusa de valul "trebuintei". Cand voi reusi, voi descoperi armonia in sufletul meu si voi accepta siguranta...

The pieces don't fit anymore

I've been twisting and turning, in a space that's too small
I've been drawing the line and watching it fall
You've been closing me in, closing the space in my heart
Watching us fading and watching it all fall apart
Well I can't explain, why it's not enough
So I gave it all to you
and if you leave me now
Oh just leave me now
It's the better thing to do
It's time to surrender
It's been too long pretending
There's no use in trying
When the pieces don't fit anymore
The pieces don't fit here anymore
You pulled me under, I had to give in
Such a beautiful mess, that's breaking my skin
Well I hide all the bruises, I hide all the damage that's done
But I'll show how I'm feelin', until all the feeling has gone
Mmm,
Well I can't explain, why it's not enough
Coz I gave it all to you
And if you leave me now
Oh just leave me now
It's the better thing to do
Well it's time to surrender
It's too long pretending
There's no use in trying
When the pieces don't fit anymore
The pieces don't fit here anymore
Mmm,
Oh don't misunderstand, how i feel
Coz I've tried, yes I've tried
Still I don't know why
No I don't know why, I don't know why
Why I can't explain, why it's not enough
I gave it all to you and if you leave me now
just leave me now it's the better thing to do
Well it's time to surrender
It's been too long pretending
There's no use in trying
When the pieces don't fit anymore
The pieces don't fit here anymore
The pieces don't fït here anymore...

Apar culori...

Iarasi noapte. Desi ploua, incep sa simt aerul primaverii. Insa abia e februarie. Ciudate timpuri mai vin...
Acasa timpul trece asa usor. Insa prietenii sunt cei care fac timpul sa treaca si frumos. Ei dau un strop de culoare in vietile noastre. Sa nu va imaginati acum o prietenie asemeni unui camp verde, plin cu flori proaspete si parfumate, in care se aude zumzetul albinelor harnice. Nu. Nici pe departe. Campul este incarcat si de maracini, care acopera unele flori, prin care umbla diverse vietati intunecate ( de exemplu cativa bondari, furnici, paianjeni, si alti gandaci), dar si fluturi viu colorati. Si totusi...si acestia au rolul lor in mica pasune.
Ciudata comparatie... Nu incerc sa ma explic de ce am facut-o si de unde am pornit. Mintea umana poate produce multe, poate rezolva multe, poate face multe legaturi. Imaginatia bogata poate fi uneori ciudata. Si mintea umana e asemeni prieteniei...un camp mai mult sau mai putin incarcat.
Sufletul le pastreaza pe toate. Sufletul e o padure...misterios, intunecat sau luminos, de salcami sau de conifere. Fosnetul frunzelor cazute toamna in padure e asemeni sufletului chinuit de soarta. Dar de ce sa disperam? Acesta va inmuguri din nou primavara...va intineri...va iubi din nou lumina si caldura ce o inconjoara.
Totul e ciclic. Totul e relativ.
Viata este incarcata de alb si negru. Fara nonculori nu ne modelam structura. Apoi descoperim si culorile din noi... Un joc de lumini si nuante ce se intrepatrund si ilustreaza lumea ce te inconjoara asa cum vrei tu sa o vezi. Sa nu vezi doar ce iti place... Priveste si spre ce pare ireal. Totul e culoare. Iubeste albastrul cerului din ochii tai. Iubeste galbenul soarelui din parul tau. Iubeste rosul trandafiriu din sangele tau. Iubeste culorile. Iubeste-te!

Marea sau Muntele?

Valuri line invaluie plaja. Marea albastra pare adormita. Alge verzi scalda nisipul rece, mangaindu-l ca mana calda a unei inimi indragostite. Iertarea e grea si motivele raman intiparite in suflet ca pasii ratacitori pe plaja goala. Inca e frig, dar soarele imbie chipul tau ravasit cu placuta caldura. Briza adie usor schimbandu-si drumul dinspre mare si se joaca in parul tau ca un copil.

Pustiu. Doar tu si marea. Prin minte imi alearga imagini razvratite, trecute in amintire ce vor sa invinga sufletul meu slab si sa ma copleseasca. Mi-e dor. Te vad pe mal, atat de aproape si totusi...nu ma pot misca. Asemeni regelui in sah-mat, sunt prinsa in cusca propriei mele ratiuni. E doar o lupta intre doua aspecte ale spiritului meu. Inima cauta iesire, dar ratiunea e mai puternica si a terminat jocul. As vrea sa merg pe urmele pasilor tai, incercand sa nu trezesc marea, sa ma opresc in spatele tau si sa-ti simt privirea trista si calda intoarcandu-se spre inima mea. Doar un vis...un gand...ce a disparut odata cu ultimul val. Am parasit trecutul, te-am parasit pe tine, privindu-te singur in marea de nisip, si m-am intors spre realitate. Am parasit marea.

Marea e prea trista iarna. Acum aleg calea muntilor greoi, in incercarea de-a atinge culmi nebanuite.

Aspecte in noapte...Bucuresti

Tentativa de cuvinte...

Un nume simplu dintr-un cant trecut
rasuna de pe buzele-ti de ceara;
si vocea ta ce sufla cu un ton placut
imi taie inima si o face sa piara.

Doar un cosmar pierdut prin vise dulci
deschide ochii-mi spre a lumii fata
ce crunta se arata prin ochii mei cei mici...
falsa si rece...ca luna noua ce se-nalta.

Numele e-al meu; iar de pe buzele-ti de gheata
suna profund...dur...ma apasa.
Ma-ngrop acum in propria-mi tacere,
iar amintirea ta s-a stins ca o parere.

Broken Strings

O piesa care mie imi place foarte mult:



James Morrison :
Let me hold you for the last time
It`s the last chance to feel again
But you broke me
Now I can`t feel anything

When I love you
It`s so untrue
I can`t even convince myself
When I`m speaking
It`s the voice of someone else

Oh it tears me up
I tried to hold on but it hurts too much
I tried to forgive but it`s not enough
To make it all Ok

You can`t play on broken strings
You can`t feel anything
That your heart don`t want to feel
I can`t tell you something that ain`t real

Oh the truth hurts
A lie`s worse
I can`t like it anymore
And I love you a little less than before

Nelly Furtado :
Oh what are we doing
We are turning into dust
Playing house in the ruins of us

Both :
Running back through the fire
When there`s nothing left to save
It`s like chasing the very last train
When it`s too late (Too late)

Oh it tears me up
I tried to hold on but it hurts too much
I tried to forgive but it`s not enough
To make it all Ok

You can`t play on broken strings
You can`t feel anything
That your heart don`t want to feel
I can`t tell you something that ain`t real

Oh the truth hurts
A lie`s worse
I can`t like it anymore
And I love you a little less than before

But we`re running through the fire
When there`s nothing left to say
It`s like chasing the very last train
When we both know it`s too late (Too late)

You can`t play our broken strings
You can`t feel anything
That your heart don`t want to feel
I can`t tell you something that ain`t real

Oh the truth hurts
And a lie`s worse
I can`t like it anymore
And I love you a little less than before
Oh and I love you a little less than before

Let me hold you for the last time
It`s the last change to feel agaïn ...

Un nou an...

Cateva schimbari... am ajuns la o varsta rotunda, am trecut in alt an, m-am certat si impacat cu prieteni sau amici, m-am depasit pe mine de Revelion.
Neschimbat...tot singura de revelion, dar inconjurata de prieteni.:)
Anul pot spune ca l-am inceput intr-un mod "dubios". Valul de frig ce a coborat asupra noastra parca mi-a inghetat gandurile negre si mi-a deschis ochii. Merg pe gheata, dar merg inainte.
Am cateva asteptari din partea mea in acest an. Sper sa reusesc.
Mereu speranta moare ultima.