Pages

11 September 2008

Me myself and I

Aceasta saptamana nu prea am avut ocazia si puterea sa va scriu, insa am avut destul timp de gandit. Un eveniment mai puti fericit te poate determina sa ierti pe cei ce te ranesc sau te-au ranit, sa le deschizi din nou inima. Evenimente de genul te fac sa realizezi ca tot familia este pe primul loc si iti va sari in ajutor. Atunci cand esti singur familia va face totul sa ajunga la tine. Evenimente de genul te fac sa realizezi ca trebuie sa fii puternic in momente de criza, sa plangi de durere, dar cu lacrimi in ochi sa iti aduni toate fortele si sa reusesti. In astfel de momente iti depasesti conditia si faci lucruri pe care nu le-ai fi facut de obicei. In astfel de momente cauti alinare in orice parte si treci peste orice suparare. Atunci apare iertarea. Iti dai seama care sunt adevaratele probleme si pentru ce sufereai inainte era doar un chin interior si inutil. In final, sanatatea este cea mai importanta, pentru ca fara ea nu poti face nimic. Spun asta nu ca sa ma aflu in treaba, ci pentru ca stiu cum e. Stiu cum e sa nu poti face nimic, sa nu poti face ceea ce iti place, sa fii imobilizat intr-o lume statica. Oricate probleme ai avut din cauza unora, oricat de mult te-au suparat cei de langa tine, in momente de cumpana privesc spre tine si sunt alaturi. Se iarta, chiar daca nu se uita. De aceea avem memorie...sa putem aduna tot felul de ganduri bune si rele, urate si frumoase. Nu conteaza cat de singur te simti sau crezi ca esti, pentru ca nu e adevarat. Nu suntem niciodata singuri.

Everything happenes for a reason.

No comments: