22 September 2008
Last?
Inca o data ma napadeste acel sentiment de inutilitate. Privind in jur nu descopar nimic. Totul e sec, dar zgomotos. Nu descopar nicio placere in ceea ce vad, ce fac, ce spun, nicio pasiune. Am facut multe, dar prea putine bune, am vazut multe, dar prea putine frumoase. Ma intreb ce rost au toate? Poate e doar o pasa proasta, dar se repeta cam des si cam de multa vreme. Oricum, totul se intampla cu un motiv, si asta e cauzata de faptele mele din trecut. Suna aiurea. Se spune ca nu ar trebui sa regretam trecutul, si nu il regret. Stiu ca am facut multe greseli si ar trebui sa nu le mai repet.
E aiurea cand nu ai nimic in prezent atat de interesant sau incantator care sa iti distraga atentia dinspre trecut. Eu am ramas blocata cu mintile si sufletul undeva departe unde nu se poate ajunge si ma inchide. Nu pot vedea clar ce se petrece acum. Poate sunt lucruri extraordinare pe care le omit tocmai din cauza asta si imi dau seama prea tarziu ce am pierdut. Sau poate e doar o parere si nu era atat de benefic ce cred eu ca am pierdut. Nu poti sti pana nu incerci.
De cate cazaturi mai am nevoie oare sa ma trezesc din acest vis continuu? Nu spun ca e cosmar sau vis frumos, de fapt nu e chiar vis, e doar rememorarea unor evenimente trecute.
Toata treaba asta cu blog-ul as spune ca e temporara si asa cum a aparut, brusc si pe neasteptate, asa poate disparea. Nu spun ca va fi in curand sau peste 3 luni, sau poate cand implinesc 20 de ani, momentul va veni cel mai probabil cand voi cadea intr-o stare urata, cand sunt capabila de multe fapte necugetate. Acum nu va ganditi la dramatisme sau tragedii...Nu. Doar voi mai sterge o parte din trecut cu buretele, sau cu o simpla tasta, fiind constienta ca as putea regreta apoi fapta mea. Dar nu ma pot opri. Sau imi pot impune sa ma opresc?
Nu imi pot da seama ce sunt de fapt...ce vreau...ce sper...ce cred. Nu stiu ce am si ce am pierdut.
Ma intreb uneori, ce ar simti lumea daca as lipsi? Eu cred ca unii nici nu ar observa, unora nu le-am pasa, altora poate da.
Degeaba. Asta nu se va intampla. Sunt blocata aici.
Nimeni nu e nevoit sa citeasca ce scriu aici, pentru ca nici cei care conteaza si ar trebui sa fie interesati nu citesc. Am dedus asta pentru ca daca ar citi, s-ar simti atacati si si-ar spune parerea.
Tacerea nu e un raspuns, e doar indiferenta.
Etichete:
cuvinte
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment