Prea multe vise...prea ciudate...prea incarcate si agitate. M-am gandit sa le importalizez in cuvinte.
Dream 1.
Totul se intampla vara. E cald si soarele ne incalzeste placut. E agitatie mare pe plaja si raul este amenajat foarte frumos. Multa veselie in jur, nimeni nu e preocupat de ganduri negre, nimeni nu e stresat sau nervos. Fiecare se afla aici pentru a uita de probleme si necazuri, pentru a-si limpezi mintile in apele revigorante. Eu ma aflu aici pentru a trece peste ceva, pentru a uita ce a fost si a merge mai departe. E un inceput...
Inceputul pare promitator. Intalnesc multa lume cunoscuta, discutam, radem. Domnul V este cat se poate de prietenos. Dar asa e el mereu, deschis si vesel. Imi place asta. Vine si momentul sa plecam, si toata lumea se indreapta spre un tunel de lemn de la capatul drumului. Pe acolo va trebui sa trecem. Insa cand ajungem acolo, o persoana arunca scantei de foc catre mine, ma sageteaza neincetat cu privirea-i de jar. Fata de foc vine spre mine. Atunci eu si domnul V, impreuna cu prietenii sai incepem sa alergam. Mi-am dat seama atunci ca toti alergau. Insa la un moment dat, pentru a ne pierde urma, noi am ales alt drum la o rascruce in tunel. Am continuat sa alergam, se intuneca tot mai mult, insa se pastra acea lumina difuza si calda de lemn lacuit. La un moment dat, toti am alunecat intr-un fel de topogan de lemn, nu ne puteam opri, unii au disparut intr-un spatiu deschis intre scanduri, insa eu m-am blocat. Astfel am ramas doar eu si domnul V. Nu intelegeam.
Insa acum inteleg ca acel loc era o utopie, un loc de vis, un ideal al nostru. Acel loc era doar in mintea noastra, il cautam, il imaginam. Acela era singurul loc unde totul era asa cum vroiam, linistit si plin de fericire. Insa si aici ratiunea lucreaza si totul se destrama. Nu e adevarat. E doar un vis!
Dream 2.
Un motiv aparte se repeta. Aceiasi oameni, aceeasi idee in sine. Insa acum totul se petrece intr-un loc cunoscut. Era tot vara. Acelasi soare cald care imi mangaia pielea. Totul incepe intr-un mod obisnuit in autobuz, in Bucuresti, in drum spre Unirii (pentru cunoscatori). Insa mi-am amintit ca nu aveam bilet. Asa ca la a doua statie am coborat. Eram la Eroilor, insa totul era verde, linistit. In locul parcului sarac, era gradina botanica. Era atat de frumos, incat am hotarat sa merg pe jos pana la destinatie, asa ca am luat calea Dambovitei. Mergeam pe malul ei, insa aceasta parea din secolul trecut, fara diguri mari, cu verdeata in jur si era foarte adanca. Vantul adia usor si salciile dansau pe mal. Era o muzica difuza in zona. Pe malul Dambovitei, in zona Izvor, era amenajat un parc acvatic. Si acolo aceiasi oameni ca si in utopie, aceleasi vechi cunostinte si prieteni. Ii salut de la distanta si imi continui plimbarea. Ajung cu greu la destinatie, unde ma intalnesc cu o colega, Miss P. O iau de mana sa mergem spre izvor, pentru a-i arata si ei locul. Acolo face cunostinta cu oamenii si acestia ne prind intr-un joc banal cu mingea in apa. Eu nu am intrat, am jucat de pe mal. O ador si mi-e teama de apa. Nu stiu sa inot. Tot ce imi amintesc este ca domnul V mi-a aruncat mingea si totul s-a terminat. Era dimineata iar.
Dream 3.
Acum totul se petrece in o cu totul alta locatie. Era o dimineata inchisa si rece. Plouase noaptea. Domnul V se trezise, insa astepta sa ma trezesc si eu. Statea langa mine si era cald si placut. Ne-am apropiat prea mult si mi-a dar un sarut. A fost mult peste puterea mea de intelegere, insa mult prea placut. Ne-am sarutat pana am realizat ca trebuie sa plecam. Atunci s-a ridicat si a zis ca asta a fost. Am iesit din camera, am mers sa mancam la bucatarie. Bunica mea pregatise ceva special. Cand am ramas singuri, in timp ce el manca, m-am asezat langa el pe podea, cazuta pe ganduri si l-am intrebat de ce a facut asta, de ce atat. Singurul raspuns a fost ca el face ce vrea, si nu vrea mai mult. Nu am inteles cum un om bun se poate schimba brusc. Dar am acceptat. Am iesit afara si l-am lasat. Trebuia sa ma intalnesc cu verii mei in piata mare. Insa nu i-am gasit, in schimb o persoana ciudata ma urmarea. Asa ca am sarit in primul taxi. Acolo era domnul V. Ce ciudat sa ne intalnim din nou. L-am rugat daca poate sa ma duca si pe mine in capatul orasului, unde era un cinematograf si alte magazine. I-am multumit pentru asta, si am coborat. El si-a continuat drumul spre lucru. Ce ciudat ca purta un tricou galben puternic. Nu l-am mai vazut purtand asa ceva. Acolo m-am intalnit cu o cunostinta. Si ea ii cauta pe verii mei. Si mi-a spus ca a vorbit cu unul dintre ei si vor veni in curand acolo. Asa ca ne-am asezat la o masa sa bem ceva. Se incalzise afara si nisipul se ridica in bataia vantului.
Totul se termina cu valurile de nisip ridicandu-se mult in aer, acoperind drumul...
Aiurea :|
No comments:
Post a Comment