Tank inspiration

Am vazut "My best friend's girl". Un film interesant si total nepotrivit momentului. Dar stilul meu nepasator depaseste situatia.
Tot ce vreau sa spun e ca il admir pe Tank. Personajul lui e viu si oarecum il invidiez. Stiu ca nu e real, dar cred ca exista si oameni ca el. Nu ma refer la ocupatie, ci la mod de viata. Puteti spune ca e ciudat si imoral sa invidiez asa o persoana, dar e adevarat. Putini mai tin la prietenie, putin renunta la ceva foarte important pentru un prieten, putini inteleg si respecta deciziile altora. Putini lupta. Putini se schimba pentru a deveni mai buni.
Eu momentan nu am gasit acel ceva/cineva pentru care sa pot fi mai buna, pentru care sa lupt cu adevarat. Dar, poate ca si cei care imi spun ca traiesc intr-o lume a mea, plina de vise si idei, au dreptate. Asta nu imi scoate capul din nori. Asa sunt eu.
...At least, i have my dreams...

PS: Pentru cei care nu inteleg, va recomand filmul.

Nostalgie de Sarbatori

Ce frumos...E 23 decembrie si afara e senin,iar soarele imi bate in geam. Ce pot spune...o adevarata atmosfera de iarna. Plus ca tot ce pot vedea sunt copacii goi si reci, oameni cu zeci de sacose pline cu "cele cuvenite" pentru masa de Craciun. Nu pot intelege de ce nebunia asta pentru cumparaturi de sarbatori. Dar nu poti schimba un obicei mai vechi decat sarbatoarea in sine.
Unde e Spiritul Craciunului? Unde mai vedem copii ce se intalnesc sa invete colinde, pentru a fi pregatiti pentru seara de Ajun? Unde mai vedem oameni ce pregatesc cozonacii in soba invechita de vreme si atata folosinta? Unde sunt brazii? De ce omoram padurile pentru un varf uscat din care se scutura cetina la cea mai mica atingere? Ne omoram aerul. Totul e in exces. Daca e sa gasim un brad frumos in mormanul de molizi, atunci e foarte scump.
Oamenii dau frumusetea sarbatorilor pe cadouri scumpe, brazi de pastic, Mos Craciun. Pe ce culmi sunt pierdute colindele autohtone, Steaua din ziua de Craciun, Plugul de revelion, Sorcova vesela si reuniunile de familie? De ce putini aleg sa mearga in dimineata de Craciun la Biserica, pentru adevaratul Spirit de Craciun? Cum ramane cu Iertarea si Impacarea?
Unde e zapada alba care ne arata ce inseamna cu adevarat "iarna"? De ce distrugem lumea?
Inconstienta sau nepasare...

De ce?

De ce ne punem atatea intrebari? De ce suntem curiosi? De ce ne e teama? De ce mintim? De ce suntem tristi? De ce radem? De ce ne certam? De ce iubim? De ce viata e asa scurta? De ce ne trezim dimineata? De ce invatam? De ce ne dam batuti? De ce injuram? De ce ascultam muzica? De ce oferim cadouri? De ce plangem? De ce invinuim? De ce mergem la mall? De ce ne place iarna? De ce iubim marea? De ce mergem la munte? De ce ne schimbam?
Unele au raspunsuri simple, altele au prea multe raspunsuri care ne dau batai de cap si ne fac sa ne punem alte intrebari.
De ce incerci sa ma schimbi? De ce ar trebui sa lupt? De ce sa fiu cea mai buna? De ce sa fac asa cum imi spui? De ce sa te iubesc? De ce sa merg mai departe? De ce sa iert? De ce sa te ascult? De ce nu ma asculti? De ce nu ma accepti asa cum sunt? De ce sa am incredere in tine? De ce sa nu plang? De ce?

Iubeste-ma/Nu ma iubi...

Ascult aceeasi muzica mereu. Nicio schimbare pe acest plan. Sunetele se intrepatrund cu sunetul vocii mele palide care incearca sa spuna ceva. Vreau sa ma asculti!
De ce nu ma intelegi? Nu vreau sa crezi ca astept ceva extraordinar din partea ta. NU. Nu vreau decat sa ma asculti. Intelege-ma asa cum sunt, asculta ce am de spus...Nu. Nu e momentul sa ma intrerupi. Mai am ceva de spus. Incantarea ce-mi rasare pe chip e doar o aparenta pentru a nu parea trista, dar nu e falsa. Inca mai am o sclipire. Astept doar sa ma intelegi. Poate e prea mult pentru tine....atunci cred ca mai bine renunti sa mai incerci sa asculti ce spun. Ar fi in zadar. Spun multe si nimic in acelasi context pierdut intre 2 piese de la Coldplay. Inca mai asculti. Atunci se poate sa fim pe drumul cel bun. Inseamna ca totusi iti pasa.
Lipsa de interes ma omoara. Ma face sa ma simt inutila si rece. Sau poate e de la vantul rece de afara. Nu ninge inca, desi ar fi placut. Poate mi-ar inmuia inima si ti-as mai da o sansa.
Vreau sa-mi traiesc viata asa cum imi doresc. Nu am multe dorinte mari, insa sunt foarte puternice. Vise sunt destule, dar acelea sunt relative. Tu ce crezi ca imi doresc? Nu stii! Asta pentru ca nu intelegi ce spun. Am vorbit degeaba. Nu-mi incurca vorbele, nu-mi intoarce frazele in fata, doar asculta. Crezi ca ma poate intelege cineva asa cum sunt? Nu ai de unde sti. E inutil. Nu vreau sa te incarc degeaba. Crezi ce poti intelege.
Nu ma mai intrerupe... Folosesc cuvinte prea grele pentru situatii simple? Imi pare rau, dar acesta e stilul meu. Spun prea multe cand nu e nevoie si nu stiu ce sa spun cand ar trebui sa actionez. Asta ai inteles?
Atunci mergem mai departe. Iubesti florile? Eu le iubesc. Sunt superbe. Nu le pot caracteriza altfel. Cred ca sunt singurele fiinte perfecte din lumea asta.
Dar noaptea? Noaptea e preferata mea atunci cand e liniste si senin. Ma copleseste. Infinitul ei ma incarca de energie. Luna imi da un zambet in fiecare seara si imi raspunde prin lumina ei calda. Noaptea fara stele e trista, ca si omul fara suflet. Deja te ametesc intrebarile mele? Atunci te las sa te gandesti.
Acum e randul tau sa vorbesti. Eu stiu sa ascult.
Alege.
Iubeste-ma sau... nu.