Camera cu amintiri

Tarziu...nu am mai scris de mult..insa un film, urmat de un simplu cuvant...o intamplare...mi-a deschis Cutia Pandorei. Acel fisier inchis cu lacat si ascuns undeva adanc in mintea mea a fost scuturat de praf pentru o clipa...si lacatul ruginit de ani s-a spart....
Mi-am amintit o noapte de vara...ora 2...cand inca eram acasa...trezita din somnul agitat de un apel nocturn..de la un numar sters candva din agenda, insa foarte familiar...o revenire la fericirea distrusa ce a fost odata. Oare de ce mi-am amintit asta acum? De ce acel simplu moment?
Un val de tristete mi s-a asternut pe chip acum...vreau sa scap de el...asa ca scriu aceste randuri...sau poate o sa urc pe un munte, o sa caut un copac...o sa fac o scobitura in scoarta lui...o sa soptesc secretul acolo si apoi il acopar cu pamant....pentru a fi doar intre mine si el. Astfel nimeni nu il va afla. Atat de tarziu si totusi...totul e clar in mintea mea...valuri furtunoase de amintiri se revarsa peste maluri....inghit pamantul...o noapte de carti....porunci traznite....primele pahare de tequila...ora 4 dimineata....ora 11....prea tarziu..sau prea devreme...ma macina amintirea. Si totusi nu e nimic, decat praf de stele calatoare...stele care mor...