"Love possesses not nor would it be possessed" spunea cineva in vremuri indepartate.
Uneori stau si ma gandesc, daca e adevarat. Poate ca atunci cand detii ceva te simti implinit, parca jumatatea goala se umple incet. Nu despre asta e vorba?
O persoana inteleapta spunea ca iubirea nu e ceea ce credem noi ca e. Pentru iubire trebuie sa lupti, sa faci compromisuri, sa lasi de la tine, sa treci cu vederea aspectele urate, sa iti doresti cu adevarat sa iubesti. Eu insa cred ca asta e apartenenta, siguranta. Dar poate chiar despre asta e vorba...sa nu te mai simti singur, sa nu mai fii nevoit sa faci ceva ce ti-e greu singur, sa ai un punct de sprijin mereu alaturi.
Insa e trist sa fii langa cineva care iti ofera siguranta, insa nu te face sa te indragostesti de el/ea iar si iar...cu fiecare moment, cu fiecare vorba spusa la momentul potrivit. Spiritul meu liber nu cauta inca asta. Nu intelege, nu concepe sa se lipeasca de cineva doar pentru caldura...fara tresariri, fara emotii...
Poate ca spunand asta lumea ar putea crede ca nu am inima, ca tot ce caut e pasiune care piere in timp, arde si se stinge, iar cenusa ramane undeva in suflet sau dispare luata de vant. Sufletul meu calator poate razbate prin lumi intunecare in cautarea vechilor trairi eliberate de noi persoane. Incapatanarea mea de a ma intoarce sa privesc in trecut nu e benefica, ma macina, ma poate dobori in momente de neatentie. Dar poate ca incapatanarea e dovada formarii unui tipar de care nu vreau sa ma despart, pe care il urmaresc, il alerg, il bantui si ma bantuie. Si totusi, ce e iubirea?
Stau si ma intreb mereu aceleasi lucruri fara raspuns. Fiecare gaseste iubire in altceva, fiecare isi formeaza idealul iubirii altfel, cu alte influente, in alte contexte, cu alte sentimente. Pentru mine iubirea coreleaza cu fericirea. Iubirea nu se contruieste, cel putin nu acum. Iubirea te ataca uneori miseleste si nu te mai lasa. Nu poti uita iubirea. Nu o poti ignora, sa spui ca e doar "ceva trecator", o atractie de moment, o slabiciune spontana pentru tipul din seria B. Asta nu e iubire, e doar o joaca de-a emotiile.
Poti iubi natura, poti iubi soarele pentru ca te incalzeste, poti iubi cerul noaptea ca iti picteaza mii de modele, poti iubi luna ca iti lumineaza calea atunci cand tot ce ai in jur e intunericul. "Love has made me love love ardently"
Poate ca vorbesc aiurea, poate ca nu am iubit niciodata, poate ca nu stiu sa iubesc, ce e iubirea, cum e sa iubesti. Sau poate stiu. Iubirea nu ar trebui sa fie conditionata, nu ar trebui sa te compromita, iubirea ar trebui sa fie asa cum e ea, cu defecte si atuuri. Nu ar trebui exprimata in cuvinte, acestea vin si trec. Ea se simte, se arata... Iubirea e sacra.
Ce nu atinge sacrul nu e iubire, e doar sentiment profan. Am nevoie de ea, asa cum e!