Promovarea simturilor

Lucrurile nu sunt asa cum ai crede ca sunt uneori.
Ele pot fi dulci si parfumate, sau pot fi amare si seci. Viata te invaluie in amintiri, minciuni, dorinte, sperante, vise, iertare, razbunare, esecuri, fericire, lacrimi... prea multe cuvinte pentru a putea umple mintea naiva a unei picaturi pe intinsul pamant.
Fiecare picatura e diferita, se individualizeaza prin ceea ce poate fi. Ea este de fapt doar o picatura, o ultima lacrima a cerului deja prea indurerat. E naucit de fumul negru eliberat de bestii industriale, de valurile gri-albastrui pufaite de tevile de esapament la fiecare atingere a pedalelor de cate un picior delicat al vreunei doamne, impodobit cu un pantof elegant prin simplitatea lui, sau poate apasarea grea a vreunui domn nelinistit, satul de rabdarea ce l-a incercat o ora de-a lungul unui bulevard select.
Orice lucru poate fi deosebit, misterios, incitant, debordand de pasiune. Acestea se pot afisa insa o data in viata, deoarece ochii mintii sunt prea ocupati cu stresul cotidian pentru a mai putea observa si altceva.
Oamenii sunt atat de simpli prin structura, dar atat de interesanti cand privesti mai atent, tot mai aproape. Un om poate fi regasit in doua trupuri distincte. Ai putea crede ca ochii iti joaca feste,ca cea mai buna idee pentru tine ar fi un control amanuntit si o pereche de lentile, insa ochii nu stiu totul. Sunt atatea lucruri mai sugestive, mai definitorii pentru tabloul expus in fata ta. Uneori ar fi bine sa inchidem ochii si sa simtim. Ce lucru extraordinar! Mai sunt si alte simturi in afara de cel vizual care te pot indruma in directii opuse.
Ce fina poate fi atingerea picaturilor calde de vara intr-o zi torida... Ce delicat poate fi parfumul unui trandafir primit cadou de ziua ta... Ce dulci pot fi acordurile unor instrumente cand asculti piesa preferata... Ce senzatie extraordinara apare atunci cand simti cum se topeste prima bucatica de ciocolata cu lapte dupa un lung regim alimentar...
Dar ochii... Cum ti-ai putea imagina vreodata cerul instelat de vara daca nu l-ai vazut niciodata? Cum poti simti schimbarile Lunii daca vezi doar norii de pe umerii tai, ce te apasa spre nefiresc? Unde ar fi bucuria primei carti citite? Cum sa rasfoiesti albumul de familie?
Si totusi... ce lume ne e dat sa vedem, incarcata la refuz de toxine, suprapopulata, defrisata, poluata, calcata in picioare de generatii...
Si oamenii sunt tot mai tristi, mai preocupati, mai bolnavi, mai naivi, mai neincrezatori, mai falsi, mai putin atenti la ceea ce e in jur. Simturile au cazut intr-o groapa cu nisipuri miscatoare si cu cat ne agitam mai mult, cu atat ne cufundam mai mult in propria deznadejde pentru o lume mai buna,mai dreapta, mai frumoasa.
Sfarsitul ne vaneaza si totusi...ce am simtit? Ce am schimbat?
Simturile tale la ce viseaza?