Happy ?

Romantic Mind

Mintea umana este un mister total pentru mine. Cu cat incerc sa inteleg unele lucruri, cu atat ma departez de esenta, care poate fi evidenta pentru unii.
Mintea umana te poate transforma intr-un geniu, sau un om ambitios si hotarat, sau lipsit de inhibitii, sau pur si simplu "prost". E un joc, un fel de "mima", cand toti incearca sa inteleaga mesajele tale. Multi gresesc, putini ajung sa te inteleaga si mai putini ajung sa te cunoasca intru totul. insa de cele mai multe ori este un joc cu tine insuti. Incerci sa intelegi ce vrei, cine esti, de ce...
Cunosc oameni care stiu sa iubeasca, oameni ambitiosi si determinati, oameni veseli, oameni tristi, oameni care nu stiu cum sa obtina ceea ce vor.
Mintea umana poate crea varietati de caractere, personalitati multiple, poate schimba pareri initial formate. Poate fi cruda, te poate transforma intr-o persoana nesigura, te poate determina sa cauti ceva in cineva, ceva ce nu vei gasi niciodata in acel om. te poate face sa privesti in alta parte, cand ceea ce vrei se afla in fata ta.
Mintea mea si-a creat un romantism propriu, interpretabil. Ordinea este aceasta: Ratiune si Simtire. Poti simti ceva doar daca rationalizezi ca acel ceva exista. Uneori insa, cu cat te gandesti mai mult la un lucru, cu atat te poti indeparta mai mult.
Planul sentimental este oarecum prioritar in cazul meu. Oare ce vreau? Romantismul ciudat ma poate induce in eroare. Atunci ratiunea, acea esenta a mintii, ma trezeste din visare si ma aseaza cu picioarele pe pamant...
...Insa tot as vrea sa ma inviti la dans sub cerul instelat si linistit de vara, cand singura muzica este forfota orasului, dar suntem doar noi doi... As vrea sa mergem la un picnic intr-un loc total nepotrivit, sa petrecem o vesnicie descoperind noi constelatii, sa ma faci sa ma simt stapana peste tot pamantul, undeva deasupra orasului cu o proveliste de exceptie, sa avem piesa noastra, sa dansezi cu mine iar si iar piesele care, intamplator, ne plac, sa gasesc seara, dupa o zi lunga si obositoare, un buchet mare de trandafiri in fata usii, sa imi canti chiar daca stii ca nu ai voce, dar nu conteaza, pentru ca este pentru mine.
Iubesc sa dansez pe Erikah Badu sau James Blunt, sa ma simt speciala in fiecare moment petrecut cu tine, lumanarile parfumate, plimbarile iarna, cand este zapada sau ninge, iubesc sunetul marii noaptea, acordurile de chitara.
Cred in anumite lucruri in care nu as vrea sa cred, ma ameteste gandul de a schimba ceva important. As vrea sa spun atat de multe, dar mi-e teama de mintea ta. Probabil puterea de a citi mintea umana mi-ar schimba multe pareri, idei privind viata in general si cred ca as fi dezamagita de ce as afla, insa as avea o certitudine. Atunci mintea mea ar putea uni acele piese de puzzle si as vedea lumea asa cum e.
Ti-ai pus vreodata intrebarea de ce am facut ceva la un moment dat, de ce am spus ceva poate ciudat si in afara subiectului, de ce privesc unele lucruri intr-un mod aparte? De ce am scris aceste randuri? Pentru cine?
Totul este un joc al mintii. Poti vedea atat de mult, dar intelege atat de putin...

Promovarea simturilor

Lucrurile nu sunt asa cum ai crede ca sunt uneori.
Ele pot fi dulci si parfumate, sau pot fi amare si seci. Viata te invaluie in amintiri, minciuni, dorinte, sperante, vise, iertare, razbunare, esecuri, fericire, lacrimi... prea multe cuvinte pentru a putea umple mintea naiva a unei picaturi pe intinsul pamant.
Fiecare picatura e diferita, se individualizeaza prin ceea ce poate fi. Ea este de fapt doar o picatura, o ultima lacrima a cerului deja prea indurerat. E naucit de fumul negru eliberat de bestii industriale, de valurile gri-albastrui pufaite de tevile de esapament la fiecare atingere a pedalelor de cate un picior delicat al vreunei doamne, impodobit cu un pantof elegant prin simplitatea lui, sau poate apasarea grea a vreunui domn nelinistit, satul de rabdarea ce l-a incercat o ora de-a lungul unui bulevard select.
Orice lucru poate fi deosebit, misterios, incitant, debordand de pasiune. Acestea se pot afisa insa o data in viata, deoarece ochii mintii sunt prea ocupati cu stresul cotidian pentru a mai putea observa si altceva.
Oamenii sunt atat de simpli prin structura, dar atat de interesanti cand privesti mai atent, tot mai aproape. Un om poate fi regasit in doua trupuri distincte. Ai putea crede ca ochii iti joaca feste,ca cea mai buna idee pentru tine ar fi un control amanuntit si o pereche de lentile, insa ochii nu stiu totul. Sunt atatea lucruri mai sugestive, mai definitorii pentru tabloul expus in fata ta. Uneori ar fi bine sa inchidem ochii si sa simtim. Ce lucru extraordinar! Mai sunt si alte simturi in afara de cel vizual care te pot indruma in directii opuse.
Ce fina poate fi atingerea picaturilor calde de vara intr-o zi torida... Ce delicat poate fi parfumul unui trandafir primit cadou de ziua ta... Ce dulci pot fi acordurile unor instrumente cand asculti piesa preferata... Ce senzatie extraordinara apare atunci cand simti cum se topeste prima bucatica de ciocolata cu lapte dupa un lung regim alimentar...
Dar ochii... Cum ti-ai putea imagina vreodata cerul instelat de vara daca nu l-ai vazut niciodata? Cum poti simti schimbarile Lunii daca vezi doar norii de pe umerii tai, ce te apasa spre nefiresc? Unde ar fi bucuria primei carti citite? Cum sa rasfoiesti albumul de familie?
Si totusi... ce lume ne e dat sa vedem, incarcata la refuz de toxine, suprapopulata, defrisata, poluata, calcata in picioare de generatii...
Si oamenii sunt tot mai tristi, mai preocupati, mai bolnavi, mai naivi, mai neincrezatori, mai falsi, mai putin atenti la ceea ce e in jur. Simturile au cazut intr-o groapa cu nisipuri miscatoare si cu cat ne agitam mai mult, cu atat ne cufundam mai mult in propria deznadejde pentru o lume mai buna,mai dreapta, mai frumoasa.
Sfarsitul ne vaneaza si totusi...ce am simtit? Ce am schimbat?
Simturile tale la ce viseaza?