Un fulger alb razbate cerul de pacuri negre...
Acoperit e iara de negura tristetii.
Ce vis frumos picteaza al dragostei funebre
Ca un portret de suflete ce-acopera peretii!
Cu tunetul puternic furtuna se anunta.
Ca o regina mandra coboara dintre nouri,
Pentru iubiri albastre ea naste iar speranta
Iar sufletul ei alb s-arata prin furouri...
Perdea de stele albe aluneca deodata
Ca joc de artificii ce-anunta noul an;
Arunca printre inimi lumini de nestemata
Si-nvinge doar in suflet razvoinicul profan.
Pe chipul tau albastru se-nalta o minune,
Doi sori purtati pe brate de timpul luminos
Rasar plini de speranta privind spre vremuri bune,
Ce-nchisi au fost odata in suflet pacatos.
