Diversitate

*Inca iti simt inima in stomac!

*The pure image of deep pleasure apeares into you eyes../ what bigger passion to have than my own power of surprise?

*Have you ever lived "la dolce vita" ?

E strasnica, fermecatoare...iti fura mintile, esti tu mai presus de toti, special, diferit, ideal.
Dar ce se intampla cand paharul de cristal de sparge intre degetele fragile ale vietii?
Intre peretii incarcati cu tablouri, aur, comori, mesele pline cu flori de la admiratori, barul plin cu tot ce nu visai pana atunci...
intre acei pereti e raceala camerelor de hotel care ti-au devenit casa, a meselor la restaurante alaturi de necunoscuti, a prieteniilor false.
Nu exista un moment doar pentru tine...toti te vad cand te bucuri, cand plangi, cand propui ceva, cand gresesti, cand reusesti...
Te hranesti cu admiratia fanilor tai, ce sar sa le dai un autograf sau sa faci o poza care pe ei ii incanta si o vor pastra la loc de cinste...
dar pentru tine e o alta poza cu alte persoane, pe care nu le cunosti si nu le vei cunoaste niciodata...imagine ce nu o vei revedea niciodata.
"La dolce vita" are un gust amar. Odata intrat in acea animatie, nu mai poti iesi...
Pentru a intelege esenta acestei vieti, urmariti filmul "la dolce vita" (1960) a lui Fellini, sau pentru cei ce nu inghit imaginile alb-negru, recomand Eagles - "Hotel California"...

Would you ever want to live "la dolce vita" ?

*Ce vreme...Ningea haotic si mainile goale imi inghetau pe mapa deja uda...Ce mult imi doream un loc ascund, cald, ferit din calea nebuniei albe. Sunt intr-un oras necunoscut. Am insotit o colega, dar nu ma asteptam sa fie asa diferit de insorita capitala. Nu mai simteam nimic. Inima imi batea la fel de rece, parca impotriva mea si ma facea sa ma simt goala in calea avalansei. Amestecul de strazi ma ametesc. Curand o sa-mi pierd aerul aparent linistit si voi fugi incotro vad cu ochii.
Ce intuneric este. Deja ora 9? Ma rog sa ajung cat mai repede intr-un loc populat, luminat, sigur, dar parca furtuna a maturat toti oamenii de pe strazi si i-a inchis in case. Dar ce ma orbeste? Un autobuz...Deja fug spre el, insa nu-mi mai simt picioarele. Am reusit sa urc, dar sper sa fie cel bun. Nimic nu mai conteaza acum, caci aici e cald iar oamenii ma privesc cu ochii calzi si primitori. Cu toate astea, nu am simt nici aici in siguranta, sunt prea in fata. Soferul pare distrat. Priveste in stanga si dreapta si prea putin unde trebuie...Ahh...cat pe ce sa loveasca o masina din fata sa, dar a vazut-o la timp. Ce drumuri...abia reusesc sa ma tin, caci traseul e impracticabil de orice mijloc de transport. Si ce drumuri ascunse....dar parca nu e acelasi oras. Deja am ajuns in alta parte? Ciudat...
Si unde se uita? O s-o loveasca...Nu! Prea tarziu...Bine ca doar a atins-o. Inima imi sare din piept. Dar unde sunt? Ce masina e asta? Unde pleaca toata lumea? Doar a atins-o...Nu are nicio zgarietura sau ceva. Cata lumina! Vreau sa ies!!! Ce se intampla? De ce atata presa? Ce e cu politia? Ia camera din fata mea...Nu am facut nimic! Nu stiu nimic!!!
...si bazaitul telefonului ma trezeste brusc. Am primit un mesaj. Ma ridic buimaca din pat. Ce vis ciudat...

Mister

A trecut ceva timp de la ultima postare... M-am gandit la ce s-a spus despre mine si mi-am dat seama ca eu sunt tot si nimic din ce sta scris. Fiecare are o alta abordare a problemei, o viziune aparte despre mine... Poate ca sunt cu adevarat misterioasa.
Zilele ce au trecut, s-au transformat in nopti din ce in ce mai reci. Am ascultat ploaia, am privit picaturile cum se lovesc de asfalt. Am incercat sa ma luminez si sa ma descopar, dar in zadar. Chiar complicat...
Incerc sa alung melancolia si sa-mi deschid mintea catre viitor, imbratisand prezentul.
Seara aceasta este prea rece pentru a dezgheta o inima.