Valuri line invaluie plaja. Marea albastra pare adormita. Alge verzi scalda nisipul rece, mangaindu-l ca mana calda a unei inimi indragostite. Iertarea e grea si motivele raman intiparite in suflet ca pasii ratacitori pe plaja goala. Inca e frig, dar soarele imbie chipul tau ravasit cu placuta caldura. Briza adie usor schimbandu-si drumul dinspre mare si se joaca in parul tau ca un copil.
Pustiu. Doar tu si marea. Prin minte imi alearga imagini razvratite, trecute in amintire ce vor sa invinga sufletul meu slab si sa ma copleseasca. Mi-e dor. Te vad pe mal, atat de aproape si totusi...nu ma pot misca. Asemeni regelui in sah-mat, sunt prinsa in cusca propriei mele ratiuni. E doar o lupta intre doua aspecte ale spiritului meu. Inima cauta iesire, dar ratiunea e mai puternica si a terminat jocul. As vrea sa merg pe urmele pasilor tai, incercand sa nu trezesc marea, sa ma opresc in spatele tau si sa-ti simt privirea trista si calda intoarcandu-se spre inima mea. Doar un vis...un gand...ce a disparut odata cu ultimul val. Am parasit trecutul, te-am parasit pe tine, privindu-te singur in marea de nisip, si m-am intors spre realitate. Am parasit marea.
Marea e prea trista iarna. Acum aleg calea muntilor greoi, in incercarea de-a atinge culmi nebanuite.
